Greeny Mind
Bine ai venit pe forum! Te rog sa te inregistrezi, sau daca esti deja membu al acestiu forum sa te conectezi. Multumesc!
Greeny Mind

Think Green!
 
AcasaAcasa  PortalPortal  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 Un zambet poate indulci o inima?

In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul
AutorMesaj
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 24
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mar Iun 23, 2009 6:25 pm

vai..ce trist a fost Sad Crying or Very sad m-a facut sa plag la sfarsit
mai postezi la poveste nu? daca da astept nextu'
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mar Iun 23, 2009 7:00 pm

da, mai postez.. cred ca vor mai fi inca 5 pagini la povestea asta Embarassed
Sus In jos
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 24
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mar Iun 23, 2009 7:55 pm

vai ce bine! nu voiam sa se termine asa de repede! imi plac povestile lungi ca sa pot sa-mi fac un personaj pe care sa-l indragesc....daca sunt prea scurte nu inteleg nimic din ele si le uit foarte repede....
nextu'!!!!
pana acum dupa parerea mea te descurci de minune Love Love
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mar Iun 23, 2009 8:46 pm

"My life is just another sad song..." Asa am ajuns sa vad viata. Cand totul este perfect, cand totul merge perfect, si cand ai senzatia ca lumea e numai a ta, atunci totul se spulbera ca un glob de sticla. Dumnezeu, fusese prea crud cu mine. Speram insa ca plecarea lui Alex va fi recompensata cu ceva. Numai El stia. Sau poate ca nici nu meritam. Poate ca gresisem undeva. Poate ca asa-mi era scris sa stau singura. Ori poate, Alex nu era potrivit pentru mine. Dar ce nu era in regula cu el Nu-l uram pe Alex pentru ca plecase fara sa-mi spuna caci el incercase doar sa nu ma faca sa sufar. Apreciam bunele lui intentii, insa mai bine mi-ar fi spus. Am fi rezolvat-o noi cumva. Asa, nici macar la telefon nu mai puteam vorbi. Eram mai mult moarta decat vie.
La inceputul clasei a zecea, prietena mea Katy, s-a mutat cu mine si imediat dupa plecarea lui Alex, noi doua, impreuna cu familia mea, ne-am mutat intr-o casa dintr-un cartier din apropriere. Cu toate ca-i aveam langa mine pe toti cei dragi, pentru mine, nimic nu mergea bine.
In prima zi de scoala, dupa ce m-am pregatit si am fost gata de plecare, am coborat in fata casei in asteptarea lui Katy. M-am asezat cu fundul pe bordura, si am rezervat acel timp doar pentru Alex. Mi-am adus aminte de cum ne-am intalnit, de primul sarut si de ultima oara cand l-am vazut. Atunci, daca stiam ca acea imbratisare era in loc de la revedere.. "Ce-as fi facut" Probabil, nu i-as mai fi dat drumul. "Si ce-as fi rezolvat" Totul era asa de complicat. De-o data am auzit pasi in spatele meu si m-am intors brusc.
-In sfarsit...am apucat sa zic eu, pana a nu observa ca nu vorbeam cu Katy.
"Ooops!" Mda...toocmai urlasem la un baiat pe care nu il cunosteam. De fapt, nu stiam de unde, insa chipul lui mi s-e parea familiar. Il mai vazusem undeva, dar unde?!Baiatul nu a reactionat in niciun fel si si-a intors fata din nou spre drum. Dintr-o data, am fost lovita de un val de sentimente ca si cum as mai fi vazut asta inainte. Atunci am realizat unde si cand il vazusem.
-Auzi, baiatu...am strigat eu dupa el ridicandu-ma.
Nu stiu de ce l-am strigat, insa simteam ca asa trebuie. Era ca si cum ceva din mine, imi soptea ce trebuie sa fac. Pana sa realizez eu ca tocmai strigasem un strain, acesta se intorsese spre mine si astepta sa zic ceva. Vazand ca nu zic nimic el a zis:
-Ne cunoastem
-Cred...Mi se pari familiar...Cred, ca ne-am mai intalnit odata in tren. Nu sunt sigura. Mai eram cu un baiat...
Alex...Cum de tot timplul, indiferent de ceea ce faceam sau unde mergeam, ma intorceam mereu la el Fusesera trei ani. Era si normal. Amintirea lui, era legata de orice obiect. Peste tot, puteam sa fac legatura dintre el si anumite locuri sau anumite obiecte.
-Posibil. Am mers de multe ori cu trenul...mi-a raspuns el la fel de indiferent.
-Ash. Uite ce am gasit printre desenele tale. Cine e asta? a inceput sa strige Katy venind dupa mine cu o poza in mana.
Cand am vazut poza, ceva in mine s-a luminat. Recunosteam acea persoana, chiar daca nu o mai vazusem de trei ani de zile. Intr-un fel imi era dor de el pentru ca pe vremea aia, Alex era cu mine. Dar totusi, ce cauta o poza cu el in desenele mele? M-am gandit ca s-o fi impreunat cand mi-a deranjat camera in seara aceea.
-Huh...Raul...i-am raspuns eu oarecum mirata.
-Asta e Raul??? Woo, daca as fi fost in locul tau nu m-as fi mutat...mi-a zis ea ca sa faca o gluma.
-Aaa...Imi arati si mie poza m-a intrebat baiatul dintr-o data interesat de discutia noastra.
-Da...Il stii l-am intrebat eu pentru ca atunci am facut legatura intre ei doi.
-Mdea...Tu de unde il cunosti?
Si asa, l-am intalnit pe cel ce era in poza pentru care Raul a facut atata scandal. In poza era cu o fata. Acea fata, Terri, fusese fata pe care Raul o placuse, insa din pacate pentru el, ea avea prieten, pe Andrew, baiatul din poza si cel care imi povestise toate astea. Din cate am inteles, Raul, il ura extrem de mult pe Andrew, insa acesta n-a vrut sa-mi zica de ce.
Cand am ajuns la scoala, m-am hotarat sa urc pe acoperis, pana ne cheama in clasa. Ajunsa acolo, m-am asezat pe jos si am inceput sa privesc poza cu Raul, insa oricat de mult as fi incercat sa ma gandesc la el, mintea mea zbura tot la Alex. Imi era prea dor de el ca sa ma mai gandesc si la altceva. In fond, de ce dintr-o data ma gandeam la Raul?Inca il uram pentru ceea ce facuse. Cum puteam sa-l fi iertat asa repede "Asta pentru ca nu l-am iertat." Si asa, acum nu mai conta. Nu mai avea niciun rost. M-am intors in clasa si m-am asezat cu capul pe banca suparata.
-Ash, inca mai esti suparata? Hei, uite, daca te incalzeste cu ceva, sa stii ca am aflat ca avem un coleg nou, mi-a zis Amy, asezandu-se langa mine.
-Si ce sa ii fac eu? i-am raspuns eu pe un ton nepasator.
-Hei, daca o sa continui sa fi asa, sa stii ca eu nu mai stau cu tine in banca.
-Treaba ta...
-Toate locurile sunt ocupate si nu o sa mai stea nimeni cu tine. O sa ramai singura, incerca Amy sa ma readuca la normal, insa fara sperante.
Cand s-a sunat, eu mi-am pus capul pe banca, in timp ce colegii mei se agitau prin clasa. Imi puneam castile in urechi, si faceam un fel de videoclip pentru melodiile triste din povestea mea cu Alex. Eu eram vinovata pentru starea in care eram. Parca nici nu vroiam sa-l uit. Intre timp a intrat diriginta in clasa si am auzit fara sa vreau disctia ei cu elevii.
-Elevi, faceti liniste. Probabil ati auzit ca o sa avem un coleg nou, nu? Ei bine, el este unul dintre cei mai destepti. De fapt, a venit cu media zece. Poti sa te prezinti, l-a incurajat profesoara.
-Pai, cine vrea sa ma cunoasca....poate sa ma cunoasca. Oricum, sper ca ne vom intelege, a zis el dupa care s-a oprit.
-Gata? l-a intrebat diriga mirata de discursul lui neobijnuit. Pai atunci, sa vedem unde o sa stai. E un singur loc liber, langa Ashley. Ce s-a intamplat fetelor, v-ati certat? a continuat profa facand referire la mine si Amy.
-Ashley e emo! au inceput sa strige niste baieti.
-Oho, e grav. Ultima oara cand am facut-o emo, m-a alergat prin tot liceul, a continuat un alt coleg.
-Hai ca exagerezi, i-am spus eu fara macar sa ma uit la el.
Ce tot aveau toti cu mine. Nu e normal ca din cand in cand omul sa mai treaca si prin faze mai grele. In fond, ele sunt o parte din viata noastra. Asta nu inseamna ca sunt emo.
-Hai, lasati galagia. Asaza-te cu ea in banca si mai vedem, i-a spus dirgiga colegului nou.
In pauza, Katy, a venit la mine in clasa si s-a asezat langa mine in banca. Unde plecase noul coleg si mai ales, cand plecase Doamne, asa de prinsa eram in amintiri ca nici nu mi-am dat seama ca lipseste. Trebuia sa incerc sa-l uit pe Alex. Sa-mi tot aduc aminte de el la nesfarsit nu avea niciun rost. Dar, nu era usor...
-Mama, n-o sa-ti vina sa crezi. Deci sunt cea mai norocoasa fata din lume. Andrew, e coleg cu mine! se agita Katy, langa mine.
-Cum ramane cu Allan? am intrebat-o eu.
-Allan? Pai, spune-mi sincer, mai are vreun ros?t Nu vezi ca el nu are nicio treaba cu mine?
-Poate mai vobesc eu cu el cand ajung acasa.
-Eu cred ca pe el, il cam enerveaza faptul ca stau cu voi. Poate sunt stresanta. Poate are dreptate.
-Nu esti stresanta. Nu-ti face griji. Il trag eu de limba...
-Nu-mi vine sa cred. Plec si eu cinci minute din banca, si vine cineva si-mi ia locul. Oricum, mersi ca l-ai pastrat cald. Acum, poti sa pleci, s-a auzit o voce in spate care parea sa fie a noului coleg.
-Auzi, nu mai fi asa de ne...am apucat eu sa spun, pana a nu ramane blocata la vederea lui.
Deci, deja avusesem prea multe surprize. Cum se facea ca nici nu mi-am dat seama ca stateam in banca cu Raul .Din cate stiam eu, el era la alt liceu. De ce se mutase la noi? Si culmea, revenise cu media zece. El, un baiat, care nu avea pic de respect fata de cei din jurul lui, sa ajunga brusc valoarea scolii nostre?! Din cate se parea, la comportament nu se schimbase deloc, in cei trei ani de zile in care nu l-am vazut.
-Ma simt jignit. Am stat langa tine o ora intreaga si tu nu m-ai recunoscut...se vaita Raul, de parca i-ar fi pasat.
Dupa inca o ora in care eu una, m-am plictisit, ne-au trimis acasa, iar coincidenta a facut ca si clasa lui Katy sa iasa odata cu noi, adica si Andrew, asa ca am plecat impreuna spre casa.
-Andrew, ghici cine-i noul nostru coleg. Raul in persoana, i-am zis eu.
-Ce cauta in scoala asta? Parca era la alta scoala. M-am mutat la scoala asta ca sa nu mai dau ochii cu el. Ba, am si eu un noroc... ne-a marturisit Andrew.




Apropo, m-am gandit sa pun si poze cu personajele.

Ashley: http://img3.cdn.crunchyroll.com/i/spire2/a8c3f12a13fd18081ecb9b66753bffeb1235741980_full.jpg

Raul: http://img1.cdn.crunchyroll.com/i/spire3/66a190a6b7450af25d98cebdb3e344f71235820227_full.jpg

Alex: http://img2.cdn.crunchyroll.com/i/spire4/f620893211ae1454ae8eb10dc385366a1235741983_full.jpg

Amy: http://img2.cdn.crunchyroll.com/i/spire4/ab3fe3faefbcd8140eaf8227622ddfe91235820230_full.jpg

Katy: http://img3.cdn.crunchyroll.com/i/spire2/2dddbd9efb2c059c95d3f04255b6240b1235820224_full.jpg

Allan: http://img3.cdn.crunchyroll.com/i/spire2/218023961ae26f79e9d2a5d398fe45831230924453_full.jpg


Astept comentarii si pareri despre fic. Nu conteaza cat sunt de dure. Atata timp cat ma pot face mai buna, se accepta.
Sus In jos
Nuclear Boom
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Taur Numarul mesajelor : 526
Data de inscriere : 02/06/2009
Varsta : 83
Localizare : d;uh cauta-ma pe Onicescu 36

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mar Iun 23, 2009 9:14 pm

placeee la mineeeee, ai Andrew, ce nume frumos dar raul nu era mai mare ?
Sus In jos
ZuZu
Integrated
Integrated
avatar

feminin Capricorn Numarul mesajelor : 57
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mier Iun 24, 2009 1:20 pm

Da:-? Draguta continuarea...
Mi-a placut mai ales partea cu "dirgiga" Laughing...Aia a fost tare :P
Nu-i stres :-j
Da...si eu vroiam sa te intreb acelasi lucru.Raul nu e mai mare?Question
Pozele.....:P Ash, Alex si Amy arata exact asa cum mi i-am imaginat.Raul,insa, in mintea mea arata aproape la fel, putin mai mare si fara caciula Laughing. Ehh.....Las` ca-i fain:X
Vreau continuarea... Smile

[P.S.sa nu te superi daca nu mai comentez povestea ta o vreme...ma duc la sat si acolo nu am net...da` nu`i bai ca o sa o citesc eu pan` la urma LoveBig grin]
Sus In jos
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 24
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mier Iun 24, 2009 3:23 pm

vai...fiecare pesonaj e asa cum mi-am imaginat......ai talent sa stii;)
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Joi Iun 25, 2009 2:04 pm

merci mult pentru comentarii Embarassed
si scuzati daca mai gresesc..scriu destul de repede la tastatura si nu sunt atenta la ce scriu Big grin

next >>

Cand am ajuns acasa, m-am asezat in fata televizorului plictisita. Katy, plecase cu clasa ei la ziua unuia dintre colegi, iar mama era la serviciu. Am butonat telecomanda pana m-am scarbit si tot nu am gasit nimic interesant, asa ca mi-am pus castile in urechi, si am lasat televizorul deschis pe un program cu desene. Din nou, gandul meu a zburat la Alex. Pur si simplu, nu reusam sa mi-l scot din minte. Inima mea era prea legata de amintirea lui. Pur si simplu, ma regaseam in fiecare cantec trist pe care il ascultam. La o parte a unei melodii, in care se punea mai mult accent pe chitara, mi-am adus aminte de faptul ca Alex ma iinvatase sa cant la chitara. Fusesera cele mai frumoase cursuri pe care le-am luat vreodata. Mi-am scos castile din urechi, am stins televizorul, si am urcat in dormitor la mine. Pe un fotoliu, zacea chitara mea. Aveam o chitara clasica, de care erau legate multe amintiri. Am luat-o in mana si am incercat sa cant primul cantec, pe care l-am invatat alaturi de Alex. Cand am pus degetele pe corzile acesteia, am putut resimti degetele lui Alex peste ale mele, incercand sa ma invete. Ma simteam asa de bine si totul parea asa real, insa acea senzatie nu reprezenta decat o amintire care nu vroia sa ma lase in pace.
Fara sa imi dau seama, am compus in mintea mea primele doua versuri ale cantecului care mi se potriveau perfect "I want to see just a smile/ That can't hurt me again: x2". Mai tarziu mi-a venit ideea, de a compune tot cantecul., asa ca am compus urmatoarele doua versuri, cu ajutorul carora am facut prima strofa. "I want, to see just a face/ That can't hurt me again: x2". Am inceput sa le cant la nesfarsit. Imi placeau prea mult, si asta din simplu fapt ca mesajul lor reprezenta dorinta mea. Imi doream sa pot zambi fara frica de a nu plange mai tarziu din cauza faptului ca persoana la care tineam cel mai mult, m-a ranit. De ce ce este frumos trece repede..
-Soro te apuca dorul de chitara? m-a intrebat Allan intrand in camera mea.
-Ti-am mai spus sa bati la usa. Eu nu intru in camera ta si eu am pretentia ca nici tu sa nu o faci, i-am spus eu schimband subiectul.
-Ce? Sa nu intru in camera mea?
-Hai, nu mai face pe prostul ca poate ramai asa. Auzi, Allan, pe tine te enerveaza faptul ca[virgula] Katy sta cu noi? l-am intrebat eu incercand sa-mi tin cuvantul fata de ea.
-Hmm, mi-e indiferent...De ce? A zis ceva?
-Pai ea zice ca asa i se pare...Al, sa stii ca si eu am aceeasi senzatie. Mereu te comporti de parca nici nu ar exista. Esti rautacios. Ai salutat-o macar odata pe strada?
-Auzi, tu ce incerci sa faci de fapt? Aaa...M-am prins acum. Spune-i sa nu-si mai piarda timpul si sa ma lase in pace. N-am timp de ea acum, mi-a raspuns el rautacios.
-Nu asta te-am intrebat. Oricum, ei ii place de un coleg de-al ei foarte "Yummy, yummy".
-Treaba ei...mi-a zis el, inainte sa plece din camera mea.
Din raspunsul lui rautacios, am dedus ca el e genul de baiat care frange inimile fetelor. Trebuia sa nu mai aduc vorba de el in fata lui Katy. Imi era frica doar ca nu as stii ce sa-i raspund daca m-ar intreba daca am vorbit cu el. Parea sa aiba prea putine sanse la inima fratelui meu. Mai bine asa, decat sa pateasca ca mine. Nu-i doream nimanui asta.
Am inceput sa imi petrec din ce in ce mai mult timp, cantand la chitara, neglijand total restul activitatilor de zi cu zi. Nu ca nu-mi pasa, insa ma simteam extrem de bine, in prezenta muzicii pe care o compuneam. Nu era vorba ca eram prea buna, insa in fiecare cuvant, al fiecarui vers, puteam gasi imaginea lui Alex. Cand cantam, parca uitam total de faptul ca plecase. Era ca si cum m-as fi retras intr-o lume numai a mea.
-Hei, bat la usa de o gramada de timp. De ce nu raspunzi daca esti aici ?m-a intrebat mama putin nervoasa, intrand la mine in camera. In fine. M-a sunat diriginta ta si mi-a spus ca notele tale sunt din ce in ce mai mici si ca risti sa fi exmatriculata din cauza absentelor daca nu aduci scutiri, a continuat ea trecand la subiect.
Asa era. Neglijasaem total scoala, insa eram constienta de asta. Stiam prea bine ca exista riscul sa nu intru la facultate. Intr-un fel, muzica, ajunsese ca un drog pentru mine. Nu ma puteam dezlipi de ea, chiar daca asta nu-mi facea bine. ajunsesem in ultimul hal. Credeam ca odata cu Alex, m-a parasit si norocul si rostul de a trai.
-Ce s-a intamplat cu tine Ashley? Tu erai copil bun. E vorba de Alex? m-a intrebat mama privindu-ma dezamagita si ingrijorata in acelasi timp. Trebuie sa treci peste asta, a continuat ea.
Privind-o lacrimile mele amare, au inceput sa mi se rostogoleasca pe obraji. Pur si simplu, parca atunci realizasem viata mea devenise o tragedie. Plangeam de mila mea. Pur si simplu, ma simteam ca atunci cand ma uitam la unul din acele filme fara "happy end". Cum de nu puteam sa traiesc fara el?Cum ajunsesem asa dependenta? Poate ca pusesem prea mult suflet. Poate ca lui nici nu-i pasa. Si totusi, au fost trei ani...
-De ce a plecat fara sa zica nimic? De ce nu a avut increderea ca vom trece peste asta impreuna? am inceput eu sa o intreb pe mama printre lacrilile care nu mai vroiau sa se optreasca.
-Ashley, draga mea, nu mai plange. Calmeaza-te...Hai, gata, linisteste-te, a incercat mama sa ma opreasca, asezandu-se langa mine, dandu-mi o imbratisare calda.
"Cum sa ma linistesc" Imi parea asa de rau de personajul pe care il jucam in acea vreme ca indiferent de ce ar fi spus, lacrimile mele nu incetau sa cada, sa cada...la nesfarsit. Inima mea nu vroia sa-i dea drumul amintirii lui. Simteam ca as putea muri fara el.
-Calmeaza-te Asley. Las-o sa treaca...Nu vezi ca te distrugi singura.. Las-o sa treaca...imi tot repeta mama, iar eu o strangeam puternic in brate ca si cum ar fi pentru ultima oara.
-De ce faceti atata galagie ?a intrebat Allan, dand buzna in camera. De ce plangi? a continuat el cu intrebarile curios.
-Nimic...Oricum, Ash, am vorbit cu diriginta ta si a vorbit cu cineva sa vina cineva sa faci pregatire, mi-a zis mama, ridicandu-se si parasind camera fara alte explicatii.
-Cum nimic? Ce s-a intamplat? Haide, spune-mi si mie.Doamne, ce oameni...Nici nu ma baga in seama, se vaita Allan, plecand dupa mama pentru informatii.
Toti au plecat. Am rams singura. Singura...Simteam o puternica durere care ma apasa puternic pe umeri. Pur si simplu, nu mai puteam sa respir normal. Eram coplesita de durere, iar din cauza respiratiei care isi incetinise ritmul, imnima imi batea tot mai incet. In acel moment, simteam ca nu mai am nicio sansa la fericire. Pure si simplu, aveam senzatia ca daca nu adormeam rapid, si sa ma trezesc in viitor cand totul va fi in regula, ma voi prabusi. Nu puteam opri durerea din a se mai strecura in sufletul meu, si sa curga la nesfarsit, facand fiecare parte din mine neputincioasa in fata ei. Am inceput sa ma rog bunului Dumnezeu, pentru un somn adanc, care daca nu pentru un salt in timp, macar pentu a ma linisti putin. Dar nu era usor. In sufletul meu era o furtuna de sentimente, care nu vroia sa se opreasca. M-am bagat sub plapuma de pe patul meu, ghemuindu-ma, in asteptarea linistii.
Intr-un final am adormit, insa imaginea lui Alex, nu vroia sa ma paraseasca nici in somn. Am visat, o zi normala din viata noastra. Bine, aproape normala. Tin minte ca se apropia cu acelasi zambet, alergand, de monumentul in fata caruia eu il asteptam nerabdatoare. Mi-a daruit o imbratisare, si chiar daca a fost doar in vis, am putut sa-i simt caldura trupului. Am vrut sa nu-i mai dau drumul, iar el, mi-a spus ca nu v-a plecat vreodata de langa mine. "Mincinosule!" i-am strigat eu cu ochii umezi, din cauza lacrimilor care cu greu, imi pastrau fata uscata. Dintr-o data, zambetul lui, care imi dadea mereu incredere in mine insumi, a devenit dintr-o data trist, parca, ar fi vrut sa-mi cera iertare dintr-un anumit motiv. "Asa e. Ai dreptate. Trebuie sa plec. Iarta-ma..." mi-a spus el pentru ultima oara, inainte de a-mi intoarce spatele, si de a ase indeparta incet de mine. Il priveam plangand, si simteam cum durerea mea crestea, cu fiecare pas care il indeparta de mine. Incepand de la inima, am inceput sa inghet incet, incet, pana am simtit ca nu mai puteam face nimic. Ma intrebam disperata de ce trebuie sa se termine asa, de ce trebuie sa-l las sa plece. Brusc, o ploaie calda de vara, mi-a invaluit rapid corplul, incalzindu-ma. Mi-am facut curaj si cu pasi din ce in ce mai repezi, am alergat spre el, sub picaturile rapide ale ploii. L-am prins. Era aproape de mine din nou. Il strangeam puternic in brate, si totusi simteam ca nu e de ajuns pentru a-l tine acolo. Dintr-o data, el a disparut lasand in urma lui un nor de durere.
In momentul acela, mi-am deschis ochii larg, parca cu increderea ca as putea trece intr-o lume mai buna, in care el e alaturi de mine, dar nu. Am realizat cu durere, ca nu exista vreo posibilitate de a-l opri, chiar daca as fi stiut de plecarea lui de la bun inceput. Pe tavanul de deasupra patului in care ma aflam, am putut citi, urmatorul mesaj, insiruit pe o foaie mare: "...daca visezi persoana iubita, inseamna ca acea persoana a adormit gandindu-se la tine..." Aceasta, cu siguranta, era capodopera lui Katy.
-Ash, a venit colegul cu meditatiile, mi-a zis mama dand buzna in camera mea. Ai dormit? Hai, du-te la baie si spala-te pe ochi si dupa aceea vii si iti faci patul ca sa il poti primi aici, a continuat ea dupa care a disparut, in spatele usii.
Cand am atins cu picioarele pamatul, am avut o senzatie ciudata de siguranta, care m-a tinut in loc pentru cateva secunde. Am, intrat in baie si am aruncat de mai multe ori cu apa rece din palme , peste fata mea calda, pana am simtit ca ma racisem cat de cat. Eram inca rosie la fata. Probabil plansesem nu numai in vis. Dupa ce mi-am facut patul, am aununtat-o pe mama ca sunt gata, dupa care, m-am asezat la birou in asteptarea cursurilor care urmau sa ma ajute sa-mi refac viata si sa merg mai departe.
-Salut Ashley. Ce mai faci? m-a intrebat Raul, facandu-si aparitia pe usa, cu un zambet fals, pentru a o impresiona pe mama.




deci...daca mai tii minte deespre poza pe care o vede Ash...cu fata si baiatul ala....anyway...tipul e Andrew...si cealalata...Terri....ai sa vezi tu mai tarziu si ce-i cu ea....(daca nu cumva am mai spus :d) http://www.crunchyroll.com/user/luiza_alexandra/photos/4297197801
Sus In jos
Nuclear Boom
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Taur Numarul mesajelor : 526
Data de inscriere : 02/06/2009
Varsta : 83
Localizare : d;uh cauta-ma pe Onicescu 36

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Joi Iun 25, 2009 5:34 pm

imi place, dar seamana putin de tot cu Luna Noua <3. E intersanta ideea, si tocmai Raul sa vina cu meditatiile XD, dar totusi Raul nu era mai mare?
Sus In jos
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 24
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Joi Iun 25, 2009 8:26 pm

vai..ce soc ca tocmai Raul da meditatii Shock
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Joi Iun 25, 2009 10:22 pm

nup, nu era mai mare Big grin

"-Cati ani ai Ashley? m-a intrebat doamna Amalia.
-15, am raspuns eu schitand un zambet care speram eu, sa indulceasca atmosfera.
-Ca si Raul! a remarcat ea."

______________________________________________________________________________
Grozav. Cand imi recapatam increderea in mine...Trebuia sa se intample ceva. Ce mai vroia si acuma Raul.. Sa rada din nou de mine? Eram satula de glumele lui si de modul lui de a fi. Si ce prefacut era, cu acel zambet enervant, care a disparut imediat ce mama a iesit pe usa. Oricum, trebuia sa trec peste ce a fost in trecut, pentru ca de asta depindea prezentul, macar pentru o perioada.
-Salut, i-am raspuns eu cu jumatate de gura.
-Ashley, Ashley, ce rau ai ajuns. Pe vremuri, eu eram baiatul rau, iar tu, fata cuminte si silitoare. In ce hal te-a adus Alex, mi-a spus el pe un ton calm, care ma scoatea din sarite.
-Mda...Ne apuncam de treaba sau ce? Parca venisei aici ca sa invatam, nu? l-am intrebat eu incercand sa raman calma.
-Corectie...sa inveti. Tu crezi ca am venit aici ca sa imi gasesc o partenera de studiu? m-a intrebat el ironic.
-Da chiar. Tu de ce ai venit? Presupun ca te-a pus diriga si totusi, de ce ai accepta?t l-am intrebat eu curioasa.
-Eu sunt seful clasei. Trebuie sa ajut copii fara capacitatea de a intelege ceea ce explica profii la ore, chiar daca unul din ei trebuie sa fie o roackara ca tine, mi-a raspuns el pe un ton prin care vroia sa isi arate superioritatea.
-Nu ti se pare ca exagerezi?Ma rog...Incepem? l-am intrebat eu pentru ca nu mai vroiam alte insulte.
Pe parcurs ce inaintam in timp, am realizat ca Raul nu avea media zece degeaba. El era mult mai destept decat imi imaginasem vreodata. Am facut un pact: sa ne comportam ca si cum ne-am fi intalnit prima oara, ca si cum nu ne cunosteam unul pe altul. Ultima parte, era cam adevarata. Nu-l prea cunosteam pe Raul. Cunosteam decat latura lui rea, faptul ca nimic nu-l sensibiliza. Il credeam o persoana fara sentimente. Ii placea sa rada de mine si sa ma faca sa ma simt prostuta in fata lui. Cat timp, am tot facut pregatire, datorita lui, am inteles tot ce nu intelesesem pana atunci. Avea un mod amuzant de a explica si tocmai de aceea, nu uitam niciodata nimic. Totusi, revenind la scoala, reveneam si la vechile obiceiuri.
-Ash, vi si cu mine sa-mi duc scutirea la vizat? Te rog. Mi-e aiurea sa ma duc singura, ma implora Amy, numai ca nu s-a pus in genunchi.
-Nu pot...Trebuie...sa mai repet la istorie...Poate ma asculta, ma balbaiam eu in cautarea unei scuze.
-Minte. Hai sa-ti arat ceva, m-a contrazis Raul, incepand sa cotrabaiasca prin caietul meu de istorie. Asta numesti tu invatat? m-a intrebat el ironic, deschizand caietul la lectia de zi, unde eu aveam o poza cu Alex.
-Woo, vreau si eu poza asta, A inceput Amy sa rada privind fotografia. Lol, l-ai prins cu gura plina, a continuat ea printre hohote de ras.
-Iti place! Si mie. O ador! Imi place cum are obrajii...numai buni de ciupit. Am facut-o cand am fost in excursia aia de Craciun, stii? Am exagerat cu pusul mancarii de pe masa in farfurie la el, si eu l-am provocat sa manance tot. Mai stii ce se mai chinuia? am inceput sa rememorez eu amintiri placute cu Alex, razand impreuna cu sora lui.
-Ha, ha...Stiu...Ce vremuri, a spus ea oftand.
-Da...Si eu imi aduc aminte de o faza. Mai stii cand v-a prins politistul ala in tufisuri? s-a bagat si Raul, stricandu-ne momentul.
-Nu mai face pe nevinovatul. Crezi ca nu te-am vazut cand ne-ai impins? sau cand ai chemat politistul? l-am certat eu.
-Eu?? De ce nu dai vina pe mine si pentru incalzirea globala? se scuza el.
Certuri de astea devenisera un obicei pentru noi. Cand imi era lumea mai draga, imi aducea el aminte de cele mai naspa momente din viata mea. Nu ma lasa sa uit nicio clipa tot ce a facut.
-Ia uita-te. Acum e bine l-am pus eu pe Raul sa-mi corecteze exercitiile pe care tot el mi l-e daduse.
-Nu...Ai gresit la aceeasi chestie. Ce nu vrei sa intelegi ca metoda asta nu merge.. Iti explic si tot degeaba. Desteapto, mai fa-o odata si de data asta incearca sa nu mai incurci indragostitii, mi-a zis Raul.
-Ce indragostiti? Ce nebun esti...Lol...am inceput sa rad eu de comparatia lui intre termenii specifici matematicii, cu niste indragostiti.
-Pai daca altfel nu te pot face sa intelegi...recurg la metode de gradinita, mi-a raspuns el zambind.
-Bine ca esti tu destept...Auzi Raul, sunt curioasa cum ai ajuns tu sa ai media zece. Ce-ai faut? Nu te-am mai vazut pana anul asta. Ai stat numai in casa sau ce? l-am intrebat eu.
-Iti era dor de mine Ashley, Ashley, nici nu stii ce s-au suparat ai mei pe mine dupa ce ai plecat tu. Primul pas a fost trimiterea mea la un internat pentru baieti, unde se facea militarie cu noi, apoi, in fiecare vacanta mare, ma trimiteau intr-o tabara de unde ma intorceam odata pe luna acasa, doar o saptamana, pe care mama a tinut neaparat sa o petrec cu familia, la mare. Nici nu stii cum e sa-ti vezi parintii decat de vreo trei ori pe an. E numai si numai vina ta. Daca nu crizai in halul ala pentru desenul ala...
-Atunci, m-ai fi enervat zi de zi. Eu zic ca e mai bine asa, l-am intrerupt eu.
Oricum, probabil, parintii lui au fost putin cam duri. Era copilul lor, si anii astia in care ei il indepartasera, probabil incercand sa-i dea o lectie de viata, fusesera anii cei mai importanti din viata, in care el avea nevoie de sprijinul parintesc mai mult ca niciodata, sau asa ar fi trebuit. Incepusem sa ma simt putin vinovata, pentru ca totul incepuse odata cu "crizele mele de isterie", cum ii placea lui Raul sa le numeasca
-Iti ramane testul acela pentru maine si la romana faci compunerile alea doua, ok? mi-a spus Raul tema.
-Bine, bine. E a treia oara cand imi spui. Te mai conduc? l-am intrebat eu, la vrajeala, pentru ca el si asa nu accepta.
-nu...Bine, apunca-te de treaba, si apropo, povestea aia cu internatul si ce ti-am mai spus eu pe-acolo, le-am vazut intr-un film. Nu te invinovati prea tare, mi-a zis el, inainte ca eu sa-i inchid usa in nas.
Asta chiar m-a scos din sarite. Nu intelegeam de ce ii placea mereu sa ma enerveze. Facea misto de mine. De fiecare data cand cineva facea asta, scoteam la suprafata complexul de inferioritare. Bine, macar ca am stiut sa-mi tin lacrimile, bine, in adancul sufletului. M-a dat o puternica senzatie de vinovatie. Se juca cu sentimentele mele, si uram asta.
A doua zi, amandoi, am fost de serviciu pe scoala. De fapt, eu nu am vorbit cu el toata ziua. Ma asteptam sa ma bazaie ca de obicei, dar nu. El era extrem de linistit, si privea pierdut pe geam. Vroiam sa zica cineva, ceva. Vroiam sa incep chiar eu, insa orgoliul nu vroia sa ma lase sa imi calc cuvantul. I-am zis ca nu mai vorbesc cu el si gata. Asa trebuia sa fie. Trebuia...
-Ce ai patit Raul? Astepti pe cineva?
Am simtit cum vocea mea a spart un zidul ce s-a innaltat intre noi, si cu toate astea, tacerea continua, sa domneasca peste noi. A scos un murmur, doar atat. Vroiam sa-l vad din nou glumet si vesel. Oricum, dar nu asa. Ce se intamplase cu el
-Cumva....pe...Terri? l-am intrebat eu incercand sa fac o gluma. Atunci nu stiam...Nu stiam..
-Cine ti-a spus?
Nu ma asteptam ca aceasta intrebare sa genereze o atata curiozitate. S-a intors atat de brusc, atat de furios. Eram ata de prinsa in reactia lui, incat nu a auzit vibratiile telefonului pe banca. El a vazut....Andrew...
-Andrew ?Spune! Andrew ti-a spus?
Ok, acuma urla. Ma mir ca nu a venit nimeni la noi. In linistea aceea numai vocea lui plina cu ura rasuna in acel moment. Norocul nostru ca in acel moment, profesorii, au preferat sa nu bage in seama galagia. Oricum, ce se intamplase cu el
-Nenorocitul....a rostit el pentru ultima oara, dupa care a trecut pe langa mine, pe scari in sus.
Primul lucru la care m-am gandit, a fost acela cum ca la Andrew, vroia sa mearga. Am alergat dupa el. Prima oara, l-am prins de umar, insa s-a smuls din mainile mele, facandu-ma sa ma dau catva pasi inapoi. Am facut o a doua incercare in care l-am prins de jacheta, lucru ce l-a tras inapoi. Nu ma asteptam sa-si piarda asa echilibrul. Eu am sfarsit in fund pe jos, iar el a picat cu capul in poala mea. Ochii ii avea pierduti, undeva in aer, si imi parea total apsent. Parea ca murise cu ochii deschisi. Nu l-am deranjat. As fi indraznit?!
-Ce altceva ti-a mai spus idiotul ala? m-a indrebat el incet dupa un moment de tacere.
-Atat. Mi-a spus ca tu ai placut-o pe Terii, prietena lui, i-am raspuns cu jumatate de gura.
Ochii lui caprui, incepusera deja sa se incetoseze. Era ceva grav. Ce Dumnezeu ma apucase sa aduc vorba de asta.. Chipul lui palid, intra in contrast perfect cu suvitele de par care ii alunecasera in ochi. Arata ca un inger, si nu exagerez. Era perfect.
Brusc, am avut un sentiment ciudat, cum ca au revenit culorile. Nu stiam de ce, dar aveam un sentiment, pe care nu l-am inteles atunci. Era o amestecatura intre durere si fericire. Il priveam uimita, si aproape ca am vrut sa-i trec mana prin par. Ce moment imi gasisem si eu.
-Idiotul...Idiotul! Idiotul! a inceput sa strige el si sa loveasca puternic cu pumnii in podea.
-Calmeaza-te Raul. Te ranesti singur. Nu mai face asta...Te rog....am inceput sa ii spun eu musacandu-mi buza, incercand sa-mi opresc lacrimile.
-Imi fac rau singur...Ce rost mai are?
Cuvintele lui sunau asa pline de durere, incat ma raneau si pe mine. Le simteam ca niste sageti, care ma loveau direct in constiinta. "Nu imi dau seama de ce nu pot sa fiu si eu ca restul lumii..Oare gandesc? Se vede treaba ca nu, altfel imi tineam gura" ma mustram singura.
In secunda urmatoare, s-a ridicat in picioare si a intrat in baia baietilor. M-am simtit libera sa scap o lacrima, asa ca am facut-o....nu cu una. Ma simteam ingrozitor de proasta. Oricum, datorita acestui incident, am realizat ca Raul are sentimente. Avea sentimente....de durere....Multumita mie. A stat in baie in jur de un sfert de ora, dupa care a iesit ca nou.
-Sa nu te prind ca suni mai devreme, mi-a poruncit Raul.
Aici batea apropo la mesajul pe care mi-l trimisese Andrew. L-am ascultat. Ce, mai aveam curaj sa-l enervez iar? Oricum, intr-un fel eram fericita ca se reintorsese la vechiul lui comportament. Stiam insa, ca nu era o fatada, si totusi, m-a facut sa ma simt mai bine.
Sus In jos
Nuclear Boom
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Taur Numarul mesajelor : 526
Data de inscriere : 02/06/2009
Varsta : 83
Localizare : d;uh cauta-ma pe Onicescu 36

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Vin Iun 26, 2009 10:14 am

asa mi s=a parut mie nu situ de ce Suspect
Ce itneresanta a fost faza cu Raul XD, palceeee la mineee, [next'ul xd]
Sus In jos
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 24
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Vin Iun 26, 2009 9:00 pm

si eu am avut impresia asta....oricum e ffff tare
Sus In jos
Pirate. Queen.
Admin
Admin
avatar

feminin Gemeni Numarul mesajelor : 678
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 23
Localizare : Pe undeva pe langa Bucuresti,Prin Bucuresti sau sub Bucuresti.Romanica\:d/

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Sam Iun 27, 2009 10:35 am

ADOR.
Abia acu am observat ficu [idioata :>]
bai Crookie te ador <3.esti geniala.

Mai bine c'a plecat Alex >Smile
Alex pute
Il adoor pe Raul <3.
AI sa fie impreuna [-o<.
Raul o ura pe Ash pentru ca ii amintea de Terri <3.
Stiam da n'am vrut sa va spun Laughing

ai cu nextuuu <3.

_________________

その惑星を保存自分を殺し
traducere

...si acum...treci la treaba!
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Sam Iun 27, 2009 11:34 am

merci pt comentarii Big grin

Aceasta ultima intamplare n-a facut decat sa ma faca din ce in ce mai curioasa in legatura cu ce se intamplase intre Raul, Terri si Andrew in trecut. Pur si simplu, ma simteam ca si cum m-as uita la un film pe care nu-l intelegeam si totusi, eram nevoita sa ma uit. In orice caz, am descoperit ca Raul, avea si el puncte senibile; trecutul. Nu vroia sa-si arate nimanui sensibilitate, insa in momente de panica si nervozitate, pur si simplu, ii era imposibil sa ascunda tot ce simte. Ultima oara, cand s-a intamplat asta, a fost la scoala. Am vazut clar in ochii lui cum se nasteau lacrimi de durere, cu cat ne afundam mai mult in tacerea care domnea intre noi. N-a vrut sa vad asta si tocmai de aceea cand a simtit ca nu mai putea, s-a ridicat repede, fara a ma lasa sa-i vad fata.
Pe data de sapte martie, vineri, diriginta, le-a spus baietilor sa aduca flori sau martisoare colegelor de banca. La inceput m-am amuzat destul de mult pe aceasta idee, caci baietilor li se parea o risipa de bani. Mai tarziu, cand am realizat, de fapt, ce presupunea asta, am cazut pe ganduri. Nu-mi puteam imagina de nicio culoare momentul in care Raul imi va da o floare, sau un martisor. Imi era absolut imposibil. Oricum, el parea ca nu a auzit, insa comentariile colegilor sau mesajele de pe tabla cu "criza financiara" , era imposibil sa nu le fi observat.
Cand am ajuns acasa, ca de fiecare data, eram singura. Era vineri, si totusi, eu aveam "intalnire" cu Raul mai tarziu. In asteptarea lui (care trebuia sa soseasca peste cateva ore) m-am pus in fata televizorului, mi-am luat o patura, si uite asa, am adormit. Cand am iesit din lumea viselor (plina cu Alex) , nici nu am deschis ochii, cu speranta ca as putea sa intru iar, in schimb m-am intors pe parte calalta, bagand mana pe sub perina. Nu stiu ce cauta acolo telefonul meu, insa am dat cu mana peste el din greseala. Vazand ca nu reusesc sa adorm din nou, l-am scos de acolo din dorinta de a vedea cat era ceasul. Aveam senzatia ca dormisem foarte putin, iar cand am vazut ca trecuse cu zece minute ora la care eu trebuia sa ma apuc de invatat cu Raul, am tresarit si m-am intors cu gandul sa ies de sub patura. Surpriza. El ajunsese deja, iar cand l-am fixat eu cu privirea, el era foarte plictisit pe unul din fotolii, intr-o pozitie, care, oricum nu era normala.
-God, in sfarsit...a inceput sa ofteze el, aparent iritat.
-Nu te mai plange. Daca nu-ti convenea, puteai sa ma trezesti. E vina ta, i-am zis eu nervoasa.
-Acum dai vina pe mine?
Am preferat sa nu ii raspund. De fapt, probabil ne-am fi certat la nesfarsit, daca nu ralizam ca dupa un somn bun, aveam si un aspect..."bun". Am sarit repede de pe canapea, oprindu-ma direct in oglinda. Mie imi placea aspectul parului, cat si al fetei. Evident, nu puteam sa ma afisez asa in public, daca nu vroiam sa fiu drept catalogata, dusa cu pluta. Dupa aceea, ne-am continuat treburile in liniste.
Luni dimineata, era foarte mare agitatie la scoala. Baietii incepusera sa imparta martisoare, iar eu ma pot mandri cu un numar destul de mare, insa Raul, parea ca nu adusese nici pentru profesoare. Eu la ce ma mai asteptam? Sincer, nu ma gandisem vreodata la faptul ca nu i-ar pasa, si totusi, m-am suparat pe comportamentul lui nepasator. Nu numai ca am fost singura fata care nu a primit nimic de la coleg, dar intrebarile colegelor, ma dadeau pur si simplu peste cap.
-Nu-mi spune ca iar ai intrat in depresie, mi-a zis Katy, gasindu-mi in clasa cu capul pe banca.
-N-am nimic...Mi-e somn.. am mintit-o eu.
-L-ai visat iar pe Alex? Tu ai auzit-o vreodata strigandu-l in somn? a intrebat-o Raul pe Katy. "Alex nu pleca!!!" , a continuat el.
Asta era prea de tot. Mai nou vorbeam in somn. Asta insemna ca in fiecare noapte strigam disperata dupa el. Culmea, Raul auzise. Dupa ce ca nu se deranjase sa-mi cumpere macar un martisor, care era foarte ieftin, mai facea si misto de mine.
-Taci. Nu vorbesc cu tine. Nu te baga nimeni in seama, i-am raspns eu intorcandu-i spatele.
-Ce te mai apuca acum? Ce ti-am mai facut?
-Ce nu mi-ai facut!
Mai avea si tupeul sa intrebe. Nu stiu daca era vina orgoliului, insa faptul ca nu primisem martisor de la el, ma deranja foarte tare. N-am mai stat langa el si am coborat la magazin cu Katy, careia i-am povestit tot. Ea mi-a explicat ca fata de el, nervii mei, erau nejustificati. Avea dreptate...
Dupa ore, trebuia sa vina Raul la mine pentru alte doua ore de studiu. Cand a ajuns, mama m-a trimis sa ma duc in oras pentru niste cumparaturi urgente si l-a rugat pe Raul sa ma insoteasca. N-a putut sa-i intoarca vorba mamei, asa ca n-a avut incotro. Nu stiu de ce, dar de data aceasta nu ma deranja prezenta lui.
-E opt martie. Ce ti-a trimis Alex?
El chiar nu stia sa tina o conversatie fara ca eu sa ma enerveaz. De ce de fiecare data cand reusam sa-l uit, el era acolo ca sa-mi aduca aminte c-a plecat..
-Alex, nu mai face parte din prezent. Mai lasa-ma in pace. Ce incerci sa faci amintindu-mi de el la nesfarsit? Esti stresant...
-Scuza-ma, n-am stiut ca esti sensibila la acest subiect...
-Las-o balta.
Era prea tarziu. Alex, imi invadase din nou mintea. Gandaindu-ma la ce a fost, abia mi-am putut opri lacrimile, care imi acoperisera incet ochii caprui. Am ridicat capul incet in sus pentru a nu le oferi ocazia de a aluneca pe obrajii mei.
-Ashley, m-a strigat Raul, venind din spatele meu.
Am tresarit puternic intorcandu-ma spre el. Atunci toate lacrimile pe care le avusesem sub control pana atunci, au inceput sa se rostogoleasca pe obrajii mei. N-am vrut ca el sa vada asta, asa ca i-am murmurat sa ma lase in pace dupa care am mers inainte, incercand sa nu par prea evidenta in incercarea mea de a-mi sterge lacrimile. Am mers ceva vreme pana am realizat ca eram total singura. Mi-am scos telefonul din buzunar dupa care l-am apelat. Nu mi-a raspuns. M-am gandit ca s-a suparat asa ca i-am trimis un mesaj in care ii spuneam ca il astept la monument. Dragut loc mi-am ales si eu... M-am gandit ca era singurul loc inconfundabil din oras, cel putin pentru mine.
Incepuse sa se insereze afara si Raul tot nu si-a facut aparitia. Statusem acolo, in jur de o ora. Nici nu am observat cum a trecut timpul, din moment ce eram intr-un loc plin cu amintiri. Mi-am pus castile de la mp3 in urechi si am dat frau liber lacrimilor. Lumina era slaba, asa ca sansele ca cineva sa ma vada, erau mici. De-o data am simtit cum cineva mi-a pus mana pe umeri. M-am speriat ingrozitor de tare, iar cand mi-am revenit am realizat ca Raul se tavalea pe jos de ras.
-Doamne, ce fricoasa esti!
Oare dispozitia lui de a face glume pe seama mea, avea limite? M-am facut suparata, si m-am intors cu spatele la el, insa o atingerev cu degetul pe umar, m-a facut sa ma intorc. Nu din prima sau a doua, ci dupa ce m-a inebunit, pentru ca nu s-a dat batut in incecarea de a-mi atrage atentia. Cand m-am intors, el tinea in mana o zambila albastra si zambea cu gura pana la urechi.
-Ce...ce vrei? l-am intrebat confuza.
-Ia-o. Poate te simti mai bine, mi-a zis el.
Cu o oarecare teama, de a o retrage tocmai cand aproape ajung la ea, cu o gluma proasta, am intins mana si am luat-o. Pana la urma imi daduse o floare. I-am afisat un zambet de multumire, dupa care ne-am indreptat spre locul in care trebuia sa ajungem initial.
Sus In jos
Pirate. Queen.
Admin
Admin
avatar

feminin Gemeni Numarul mesajelor : 678
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 23
Localizare : Pe undeva pe langa Bucuresti,Prin Bucuresti sau sub Bucuresti.Romanica\:d/

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Sam Iun 27, 2009 1:26 pm

uhaa <3.
nextu'
te ador.
Singuru' lucru' pe care pot sa'l spun e.. mãgar.
bine mai e unu...si insensibil.
Trebuia sa'i arunce floarea peste moaca Laughing

oricum, dude.
esti geniala.
mai vrem
<3.

_________________

その惑星を保存自分を殺し
traducere

...si acum...treci la treaba!
Sus In jos
Nuclear Boom
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Taur Numarul mesajelor : 526
Data de inscriere : 02/06/2009
Varsta : 83
Localizare : d;uh cauta-ma pe Onicescu 36

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Dum Iun 28, 2009 12:10 pm

da, imi palceee muuultXD, primim nxt'ul, am fost copii cuminti ;Wink
Sus In jos
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 24
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Dum Iun 28, 2009 2:18 pm

vai...abia astept continuarea Embarassed
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Dum Iun 28, 2009 6:53 pm

M-a luat total prin surprindere gestul lui Raul. Nu m-as fi asteptat niciodata ca lui sa-i pese, judecand dupa comportamentul lui. Acest mic cadou, mi-a demostrat inca o data ca Raul nu era total lipsit de sentimente. Nu stiu daca datorita orgoliului eram asa de fericita, insa cred ca am mers zambind pana acasa. Norocul meu ca el mergea in fata mea. Cand am ajuns acasa, am pus zambila intr-o vaza, pe noptiera de langa patul meu. Am inceput ca de obicei cu temele pentru ziua urmatoare. Nu puteam fi atenta deloc la ceea ce imi explica Raul. Pur si simplu, eram atat de fericita, incat parca, nu vroiam sa irosesc tot pe teme.
-Ash, te cauta un baiat la usa, mi-a spus mama care ca de obicei a dat buzna in camera mea.
-Care baiat? am intrebat-o eu curioasa pentru ca nu-mi imaginam cine m-ar fi cautat la ora aia. Pentru o secunda m-am gandit la Alex.
-Nu-l stiu, da' e simpatic, mi-a raspuns ea ridicand din sprancene, batand apropouri aiurea.
Nu i-am mai pus nicio intrebare mamei care si asa nu stia nimic si am coborat os la usa. Am fost foarte surprinsa sa vad ca la usa se afla Andrew. Pana la urma, ce treaba avea el cu mine?
-Salut Ash. Katy e acasa? m-a intrebat el zambitor.
-Mda...Ce treaba ai cu ea? Andrew, la ora asta...ma bagi la banuieli, i-am zis eu glumind.
-Eee! Auzi, ma lasi si pe mine sa intru? Vreau sa ii fac o surpiriza.
Ciudat. Katy nu imi zisese ca ar fi ceva intre ea si Andrew. Chiar daca nu, putea sa il facea gelos pe Allan...sau poate nu. In orice caz, l-am lasat sa intre fara alte intrebari. Oricum, aveam sa aflu totul de la prietena mea. Cand am ajuns la usa, acesta mi-a dat o floare pe care n-am putut-o recunoaste mai mult decat o facusem deja. Nu era treaba ca nu imi placeau, insa nu eram asa disperata dupa ele. L-am pupat pe obraz, dupa care i-am dat voie sa intre. L-am condus pana la usa lui Katy, care era chiar langa a mea, dupa care am intrat la mine in dormitor. Uitasem complet de Raul.
-Ma duc sa iau o vaza de jos, l-am anuntat eu pe Raul lasand floarea pe pat.
-De la cine e? m-a intrebat el fara a trada niciun fel de curiozitate.
-Nu conteaza, i-am raspuns ei iesind din camera.
Pana la urma, nu puteam sa-i spun de la cine e. Nu ca l-as fi facut gelos, insa chiar nu aveam chef de scandaluri. Cand m-am intors, Raul statera in fata usii mele, fata in fata cu Andrew. La inceput am vrut sa-l iau pe Raul inapoi in camera, insa cuvintele pe care si le-au aruncat in cearta, m-au oprit.
-Ce cauti aici? Ce mai vrei? Ai venit sa-mi ei si ce mi-a ramas. M-am saturat de tine.
Raul arunca aceste cuvinte pe langa care el incerca sa arunce cu toata ura posibila. Privirea lui trada tot dispretul, iar fata lui incepuse sa se inroseasca de furie. Pur si simplu, uitase ca era intr-o casa de oameni. Urla cu toata puterea. Norocul meu ca mama plecase in oras. Noroc?!
-Ce ti-am luat eu ma? Nu eu am intrat in viata ta . Inceteaza sa mai dai vina pe mine pentru ce s-a intmplat. Ai vazut de la inceput ca nu avea rost. Trebuia sa te dai batut.
Spre deosebire de Raul, Andrew, era foarte calm. Prezenta lui acolo parca il intrista. Ar fi trebuit sa-i opresc...
-Taci din gura! Criminalule! i-a urlat Raul.
-Raul, calmeaza-te. Nu esti in codru, esti intr-o casa de oameni.
-Ce cauti tu in casa la Ashley? Iesi afara criminalule!
-Raul, eu l-am lasat sa intre, am spus eu.
La auzul acestor cuvinte, parca a realizat de fapt ca abera. S-a dat inapoi si am intrat impreuna in camera. In ochii lui puteam citi tristetea din sufletul lui. Nu stiu ce-l suparase asa de tare, insa asta nu m-a facut decat sa vreau mai mult sa aflu ce s-a intamplat atunci. Nu intelegeam ce anume mai avea Raul de ii era asa frica de prezenta lui Andrew. M-am gandit ca ar trebui sa fie o fata, de vreme ce inainte se certasera pe Terri.
A doua zi, dupa ore, am ramas putin cu Amy sa discutam cu diriginta, in timp ce toti colegii nostri au parasit unul cate unul clasa. M-a felicitat putin in legatura cu revenirea mea miraculoasa, lucru de care ii eram foarte recunoscatoare lui Raul. Dupa ce am terminat, am coborat impreuna. Ajunse jos, la poarta liceului, i-am zarit pe Andrew si pe Raul. De la distanta parea ca discuta, insa ajunse mai aproape, ne-am dat seama ca de fapt tipau unul la altul. Pe Raul l-am inteles ca urla ca disperatul, insa Andrew, m-a mirat, caci isi pierduse complet calmul, incepand sa-l impinga puternic pe Raul, care, fireste, caracteristic lui, nu a ezitat prin a-i raspunde. N-am asteptat mai mult, si l-am luat pe Andrew de acolo, eu de un cot, Amy de celalalt. Nu s-a opus deloc, insa nervii pe care i crease Raul, nu s-au risipit asa usor.
-N-am vazut copil mai retardat ca asta. E nebun! vorbea Andrew in incercarea de a se descarca.
-Nu-l mai baga si tu in seama. Nu vezi ca e narod? il certa Amy.
-Are dreptate. Totusi, ce tot vrea de la tine? Ce i-ai luat? l-am intrebat curioasa.
Pai, asistasem deja la doua certuri. Aveam si eu un oarecare drept sa stiu ce se intampla. Totusi, raspunsul nu se prea grabea sa apara. Andrew si-a intors privirea spre mine, prima data nervos, iar apoi a inceput sa zambeasca ca si cum tocmai realizase ceea ce se petrecea. Cel putin, asa am interpretat eu.
-Ce s-a intamplat? am inceput sa-l intreb eu incercand sa ma conving ca avusesem dreptate.
-Nu ti-ai dat seama inca? m-a intrebat el continuand sa zambeasca.
Ce sa-mi dau seama? Nu intelegeam la ce batea, insa imi doream sa aflu. Eram gata sa-l intreb despre ce era vorba, insa, a inceput sa-i sune telefonul. Cred ca dupa asta, daca vreodata telefonul lui ar fi ajuns pe mana mea, nu ar fi iesit in siguranta de acolo. Probabil si el si-a dat seama pentru ca nici nu mi l-a aratat vreodata. Nu stiu cu cine a vorbit. Retin doar ca m-a bufnit rasul, in momentul in care a venit un taxi sa-l ia. Nu tinea nimeni cu mine?
Dupa asta, totul a decurs aproape normal. Mi-ar fi placut ca timpul sa se oprit acolo, sau sa pot sari direct, in partea aceea a vietii in care lucrurile merg, macar o data bine. Raul, incepuse cat de cat sa ma lase in pace, si se muta in alta banca de cate ori cineva lipsea. N-a durat mult acea perioada de liniste.
Aveam ora de sport si pentru prima oara in viata mi-am lasat echipamentul acasa, si nenorocitul ala de prof, mi-a dat apsenta si nici nu m-a lasat sa particip la ora. Eram singura care nu facea sport in acea zi blestemata de martie. Atunci, Raul mi-a dat telefonul lui sa am grija de el cat timp el juca baschet cu restul baietilor. Un timp l-am privit uimita de faptul ca se pricepea pana si la sport, insa apoi m-am plictisit si am inceput sa ma joc pe telefonul lui, pentru ca al meu era aproape descarcat. Nu stiu cum, n-am nici cea mai vaga idee, insa m-am trezit in agenda telefonica a acestuia. Printre toate acele numere, chiar si al meu, doar unul singur mi-a atras atentia. Era numarul lui Terri, persoana care imi putea spune ce se intamplase in trecut. Nu stiu de ce eram asa curioasa. Nici macar nu era problema mea, si totusi...
Am format repede numarul ei pe telefonul meu, dupa care am iesit din sala de sport, si am mers in vestiare. Nu era nimeni. Am privit cateva secunde numarul ei, timp in care incercam sa-mi dau seama daca era bine ce faceam. N-am ajuns la nici o concluzie, si totusi, am apelat-o...O mare greseala.
A inceput sa sune. Lung si inabusit. Am crezut ca cel care imi va raspunde va fi robotul, pentru ca parea ca nu intentiona nimeni sa raspunda. Intr-un final, acel sunet exasperant, s-a oprit. In loc de el, am auzit in ureche respiratia cuiva.
-T...Terri? am intrebat eu facandu-mi curaj.
Am inceput sa ma indoiesc ca era bine ce faceam. Mi-am dat seama dinainte, in adancul meu, ca nu era bine. Vocea imi tremura, iar inima imi batea nebuneste in piept. Nu stiu de ce, aveam atatea emotii.
-Alo! Cu cine vorbesc? mi-a raspuns o voce, care parea ca apartinea unui barbat.
-S...sunt prietena lui Terri. O prietena mai veche...
Ce scuza penibila. Da, stiu. Insa, cum am mai spus, nu eram deloc sigura pe mine. Imi era frica sa nu fiu descoperita. De parca faceam o crima prin faptul ca vorbeam la telefon. Dar faptul ca rascoleam in trecut, era mult mai rau. Din pacate, am realizat destul de tarziu.Atunci, doar mi-am facut curaj sa continui, ca tot ajunsesem acolo.
-Puteti sa mi-o dati, va rog frumos, pe Terri la telefon? am continuat eu.
-Nu se poate, mi-a raspuns omul, in timp ce vocea lui parea infundata.
-De ce? mi-am facut eu curaj sa continui.
-Nu stiu cine esti, sau ce treaba ai cu fata mea, insa, daca esti o prietena, asa cum spui tu, ar fi trebuit sa stii ca e moarta.
Un bipait indelungat, a venit sfarsind conversatia noastra si odata cu el un soc. Am realizat ca in spatele acestui simplu cuvant, se ascundea multa durere, multe lacrimi. Lipsa unei fiinte dragi, insemna mult mai mult. Moartea insemna, parasirea a tot ce e material, parasirea a tot ce e drag. Moarte era ceva care nu putea fi oprit, ceva cu care nu puteai lupta, ceva ce nu puteai vedea, insa efectele ei te loveau din plin, si dureau mai rau ca orice. Totusi, nu putea fi atat de batrana incat moartea sa fi fost ceva natural. Cata durere trebuie sa fi fost in sufletul familiei ei, in sufletul lui Andrew si...in sufletul lui Raul. Cata durere, cate lacrimi...
Sus In jos
Pirate. Queen.
Admin
Admin
avatar

feminin Gemeni Numarul mesajelor : 678
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 23
Localizare : Pe undeva pe langa Bucuresti,Prin Bucuresti sau sub Bucuresti.Romanica\:d/

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Dum Iun 28, 2009 7:07 pm

ohooo <3.
frumos,frumos
Ash e aiurita si nu-si da seama ca raul o place
tipic
Question
Bai imi place
mult
:x
mai vrem


off: nu-i asa ca pana miercuri imi faci cadou un next dublu? :o3. ca' nu o sa ne nai vedem vreo 3 saptamani Suspect (sau 4) Crying or Very sad

_________________

その惑星を保存自分を殺し
traducere

...si acum...treci la treaba!
Sus In jos
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 24
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Dum Iun 28, 2009 7:19 pm

wow ... soc... fata era moarta... asta explica comportamentul lui Raul dar nu cred ca a murit din cauze naturale nu? Suspect
Sus In jos
Pirate. Queen.
Admin
Admin
avatar

feminin Gemeni Numarul mesajelor : 678
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 23
Localizare : Pe undeva pe langa Bucuresti,Prin Bucuresti sau sub Bucuresti.Romanica\:d/

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Dum Iun 28, 2009 7:20 pm

o calcat'o titiu Embarassed
sau mai bine :x
a omorat-o cineva

_________________

その惑星を保存自分を殺し
traducere

...si acum...treci la treaba!
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Lun Iun 29, 2009 5:27 pm

pai bine..pun acum un next normal si pana marti seara pun un next maaaaaare pt k plec la bucuresti si la mare si nu mai intru 4 saptamani Sad .. cand pot mai intru si mai pun cate ceva dar pana atunci... :"> ...
soo.. merci de pareri Embarassed




(Ce sa-mi dau seama? Nu intelegeam la ce batea, insa imi doream sa aflu. Eram gata sa-l intreb despre ce era vorba, insa, a inceput sa-i sune telefonul. Cred ca dupa asta, daca vreodata telefonul lui ar fi ajuns pe mana mea, nu ar fi iesit in siguranta de acolo. Probabil si el si-a dat seama pentru ca nici nu mi l-a aratat vreodata. Nu stiu cu cine a vorbit. Retin doar ca m-a bufnit rasul in momentul in care a venit un taxi sa-l ia. Nu tinea nimeni cu mine?
Pai...nu e chiar atat de importanta partea asta...sau totusi...o sa iti dai seama la ce se refera in urmatoarele capitole ("Ce sa-mi dau seama?"), iar apoi...a urmat faza cu telefonul..si nu a apucat sa-l intrebe )

Mi-a luat destul de mult sa-mi revin, dupa care, am incercat sa fac o legatura intre tot ceea ce stiam. Deci, Terri, fosta prietena a lui Andrew si fata pe care Raul a placut-o murise. Totusi, nu intelegeam care era motivul pentru care ei inca se certau. Am incercat din nou. Mi-am adus aminte de cuvintele lui Raul. "Criminalule!" Am scuturat din cap, in speranta ca voi alunga acest gand departe. In sfarsit am realizat ca nu aveam ce cauta in viata lor, ca facusem o mare greseala. Facusem doar sa aduc si mai multa durere in sufletele familiei ei.
La auzul clopotelului, m-am intors sa ies din vestiar. Am pus mana pe manerul de metal al acesteia, si am tras usor spre mine. La usa, Raul, ma privea nemiscat, iar ochii lui exprimau ura. Nu a incercat nici o secunda sa ascunda asta, si imi era clar ca auzise tot. Ma ura. Intelegeam perfect motivul pentru care ma ura. De fapt, incepuse sa-mi fie mila de mine. Il priveam, asteptand sa urle, sa izbucneasca intr-o criza de nervi, sa ma loveasca. As fi acceptat orice. Avea dreptate.
-Da-mi telefonul! a urlat el la mine.
Am bagat mana in buzunar, l-am scos usor, si i l-am dat tremurand. Ura din ochii acestuia nu scazuse deloc, ba din potriva, crescuse. Privirile lui ma raneau mai rau decat orice in acel moment. Imi doream sa dau timpul inapoi, sa fi anticipat ceea ce acum era prea tarziu.
-R...Raul...
Incercam sa-i explic. Inutil. Stiam si eu asta. Atunci de ce inca imi cautam o scuza pentru a continua? De ce nu imi venea nimic in minte? N-am realizat ca plangeam, decat dupa ce i-am observat privirea urmarindu-mi cu aceeasi ura, fiecare lacrima, care se prelingea pe obrajii mei. Am incercat sa-mi cer scuze, insa acesta mi-a taiat-o cand nici nu am apucat sa deschid gura.
-Taci! Nu mai spune nimic! Mai bine taci! Sper ca te simti mai bine! mi-a spus el inainte sa plece si sa ma lase acolo, inecandu-ma in propriile-mi lacrimi, propria-mi durere, propriile regrete...
Am cazut in genunchi. Pur si simplu, picioarele nu ma mai tineau. M-am rezemat in maini, cu privirea in pamant. Cu fiecare picatura care se lovea de gresia rece, ura pentru mine crestea intr-una. "Cat de proasta sunt! Idioato!" ma jigneam singura. "Ce-am cautat in trecutul acestor oameni? Ce-am cautat sa scot la suprafata lucruri care cu greu au fost incuiate in adancul saufletului? Merit! Imi merit soarta..."
Slabita, m-am ridicat de jos, incuindu-ma in toaleta fetelor. Am stat acolo mult timp incercand sa ascund orice semn ca am plans. Am aruncat cu apa pe fata, si m-am privit din nou in oglinda. Nicio schimbare. Fata imi era la fel de rosie, iar ochii la fel de unflati de la plans. Nu reusisem decat sa-mi ud bretonul, care mi se lipise de fruntea calda. Eram inca fierbinte. N-am iesit din baie decat la auzul soneriei. Oricum, cand am ajuns in clasa, Raul nu mai era. Probabil, isi luase liber pe ziua respectiva.
Am plecat acasa singura, pe alt drum. Vroiam sa reflectez asupra faptelor mele. Constinta nu-mi daduse pace nicio clipa, de cand cu acel telefon, de cand cu acea zi blestemata. M-am orit intr-un parculet, in care stateam adesa in lipsa lui Alex. Diferenta era ca acum, nu el era cel care scotea la suprafata acele lacrimi, care nu mai conteneau sa se rostogoleasca pe obrajii mei si sa cada, si sa cada..la nesfarsit. Am incercat de mai multe ori sa imi gasesc o scuza serioasa pentru faptele mele, insa n-am facut decat sa pierd timpul degeaba. Am realizat cat de mult statusem, doar atunci, cand s-a inserat. Vantul incepuse sa bata puternic, asa ca am hotarat sa iau un taxi pana acasa.
Nu mai tin minte ce si cum, insa tin minte ca m-am trezit in patul meu. Lumina imi umpluse camera si amintindu-mi dintr-o data de scoala, am sarit repede din pat. Tocmai atunci pe usa, si-a facut aparitia si mama.
-Nu, nu, nu....Aseaza-te inapoi in pat. Hai, ca azi nu mergi la scoala, mi-a zis ea dupa care mi-a pus mana pe frunte constatand ca sunt fierbinte. Pe unde ai umblat aseara? a continuat ea.
Am preferat sa nu-i raspund. Dupa ce a iesit din camera, m-am pus putin pe ganduri, incercand sa-mi dau seama daca faptul ca o sunasem pe Terri facea parte din realitate, sau era doar un alt vis idiot de-al meu. N-am vrut sa mai dezbat acest subiect, pentru ca eram sigura; gresisem. Am incercat sa ma culc, dorinta, care din moment ce eram racita, mi s-a indeplinit rapid. Am tinut-o asa vreo doua zile, iar a treia, deja incepusem sa ma simt mai bine. Atunci, i-am povestit totul lui Katy, care n-a gasit nimic sa ma consoleze, desi mi-as fi dorit enorm s-o faca.
In dimineata urmatoare, hotarasem sa merg la scoala, insa dezobisunuita de pusul ceasului sa sune in fiecare dimineata, m-am trezit cam pe la 8:30, cand eu in mod normal incepeam orele de 45 de minute. Prima oara nu am realizat nimic, insa imiediat ce a dat buzna Katy in camera mi-am dat seama de greseala mea. Saraca, avusese aceeasi problema. De obicei eu o trezeam pe ea, iar in aceste trei zile in care lipsisem, intariase mai mereu la ore. Am sarit repede in haine si in vreo zece minute am fost gata amandoua. Am ajuns la scoala, de abea pe la mijlocul celei de-a doua ora.
Cand am intrat in clasa, toate privirile au fost atintitae asupra mea. L-am ochit pe Raul, iar apoi m-am asezat intr-o alta banca. Nu vroiam sa-l enervez si mai rau, insa nu m-am putut concentra la ore toata ziua.
Raceala asta dintre noi, incepuse sa devina din ce in ce mai vizibila. Probabil, asta a fost motivul pentru care colegii ne-au inchis pe amandoi in clasa. Aveam ora de sport, si trebuia sa ramanem in clasa. De ce trebuia sa fim tocmai noi de serviciu in acea zi?
Incercasem amandoi sa pastram pe cat posibil distanta dintre noi, eu fiind in spatele clasei, iar el in fata acesteia, la catedra. Nu stiu de ce, dar Raul era foarte agitat, parea ca nu putea respira, ca nu avea suficient aer. La inceput l-am privit crezand ca nu e nimic grav, insa apoi m-am speriat. Nu ma pricepeam la chestii de genu, insa la un moment dat mi-a fost frica sa nu lesine. Ingalbenise tot, probabil asta a fosat motivul pentru care am fugit la usa sa incerc sa o deschid. Acum, daca ma gandesc mai bine, daca ei au inchis usa, insemna ca aveam cheie. Atunci, noi la ce Dumnezeu am ramas in clasa?
-Deschide-ti usa. Nu e amuzant. Deschideti-o! am inceput sa strig eu impingand de usa, evitand insa sa spun care era problema.
M-am intors spre Raul din nou, iar acesta era cu capul scos pe geam afara. Respira foarte greu, chiar si dupa ce s-a retras inapoi in clasa, lucru ce m-a ingrijorat si mai rau. Am inceput sa tip.
-Deschide-ti usa, idiotilor! Ii e rau lui Raul, prostilor!
Nu parea ca ne aude cineva, insa eu continuam sa strig. De-o data, l-am simtit pe Raul in spatele meu. S-a rezemat cu mainile de usa, pastrandu-ma la mijloc. Ii simteam respiratia tot mai grea in ceafa.
-Lasa-i...mi-a spus el. Aceste cuvinte au sunat ca si cum mai avea putin si murea.
As fi vrut sa ma intorc, insa imi era frica sa nu ma apropii si mai mult de el. Mi-am facut curaj, si i-am pus mainile pe umeri, evitand sa-l privesc in ochi. L-am asezat pe cel mai apropiat scaun.
-Idiotii astia...am spus eu in treacat, incercand tot mai mult sa-i evit privirea.
-Sunt bine! Nu-ti mai face atatea griji pentru mine! Lasa-ma in pace! mi-a spus el.
De fapt, a urlat. Atat de tare, incat ma mir ca nu a venit nimeni peste noi. De-ar fi venit...Ma gandisem ca as fi putut sa-mi cer scuze, insa in modul in care evoluasera lucrurile, n-am mai indraznit. A fost aproape ca atunci cand prima oara am descoperit-o pe Terri. Tot Terri... De ce nu reusa sa o uite deloc? O sigur, ca mine si Alex. Nu pot spune ca l-am uitat complet, insa in toti acesti ani, noi am fost impreuna, lucru pe care Raul nu il facuse vreodata cu Terri. Atunci, de ce o iubea atat de mult?
-Imi cer scuze ca nu pot sa trec prin usa asta si sa te las singur! i-am raspuns si eu.
Vorbele mele sunau putin a ironie, insa chiar imi parea rau. Cand am spus asta, am realizat ca eu eram cea care il facea sa se simte asa. Simteam cum lacrimile imi incetosasera ochii, simteam ca nu le mai puteam stapanii mult timp. Trebuia neaparat sa ies de acolo. N-am mai putut sa spun nimic. Nu vroiam sa izbugnesc in plans. Nu in fata lui...
-Taci din gura! Macar atata poti sa faci...mi-a spus el coborand oarecum tonul.
As fi vrut din tot sufletul sa am o scuza plauzibila pentru tot ce facusem. Nu intelegeam de ce dintr-o data eram asa afectata de aceasta cearta cu el. Ma durea extrem de tare orice cuvand pe care il spunea. Intr-un fel eram dezgustata de propria-mi persoana. Nu stiu de ce ma uram mai mult. Poate pentru ca rascolisem in trecutul lui Terri si ca ii ranisem familia sau poate ca il ranisem pe Raul.
-De...de ce ai cautat-o pe Terri? m-a intrebat el, de data asta pe un ton scazut, putin ragusit.
Aveam groaznicul sentiment ca o sa moara acolo. As fi vrut sa fi putut face ceva, spune ceva, dar nu...Stateam si ma uitam la el muta. Nu puteam scoate nici un cuvant...Nu stiam ce sa spun...Nu aveam ce sa spun...Atunci de ce am sunat-o pe Terri?
-Pentru numele lui Dumnezeu, raspunde odata! mi-a spus el recapatandu-si forta in voce.
Aceste cuvinte m-au facut sa tresar. Tremuram toata. Mi-am strans puminii puternic, in incercarea de a gasi macar pentru mine insumi un raspuns, un raspuns care era al naibii de absent. In mintea mea era o aglomeratie de ganduri, de amintiri, de reactii, de presupunerei...Eram mai confuza ca niciodata.
-Raspunde! a insistat el inca odata.
-Pentru ca te iubesc!
Am tipat. Atat de tare incat pentru un moment am simtit cum au trepidat geamurile. Poate ca fusese doar imaginatia mea, insa ma simteam usurata. Era ca si cum vorbisaem intr-o alta limba, iar intelesul cuvintelor mele, l-am tradus prea tarziu.
Sus In jos
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 24
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Lun Iun 29, 2009 6:30 pm

ohoho... o_0 wow... nu ma asteptam la asta... vai povestea ta e superba, ti-am mai spus asta nu? Embarassed
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mar Iun 30, 2009 9:04 pm

probabil.
:">
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   

Sus In jos
 
Un zambet poate indulci o inima?
Sus 
Pagina 2 din 4Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Greeny Mind :: DIVERSE :: Creation Zone :: FanFics-
Mergi direct la: