Greeny Mind
Bine ai venit pe forum! Te rog sa te inregistrezi, sau daca esti deja membu al acestiu forum sa te conectezi. Multumesc!
Greeny Mind

Think Green!
 
AcasaAcasa  PortalPortal  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 Un zambet poate indulci o inima?

In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul
AutorMesaj
Nuclear Boom
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Taur Numarul mesajelor : 526
Data de inscriere : 02/06/2009
Varsta : 83
Localizare : d;uh cauta-ma pe Onicescu 36

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mier Iul 01, 2009 12:21 pm

baai, deci mor vreau sa vad ce zice Raul, e genial, chair daca credeam ca o sa-l saurte sau Raul o sa fac asta ei Suspect
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mier Iul 01, 2009 12:48 pm

asa..dupa cum v-am spus.. primiti next dublu xD


Raul ma privea socat. Eu eram socata. Ce ma apucase? Cum putusem sa spun asa ceva? Mai ales ca nu imi aduceam aminte, sa fi gandit macar asa ceva. Incepusem sa inebunesc? Cred ca eram mult mai uimita decat Raul, cred ca nici nu clipise de cand zisesem asta. Nu se astepta. Eu nici atat.
-Adica...
Am inceput sa zic ceva, ceva ce nu stiam cum ar trebui sa sune inca de la inceput. Ce puteam sa zic? Habar nu aveam cum ar trebui sa sune presupusa mea scuza. De-o data s-a schimbat la fata, din socat, in ganditor.
-Hmm, intr-adevar...Un motiv bun, mi-a zis el frecandu-si barbia.
M-am grabit sa-l contrazic, fara nici un argument si totusi, ceva imi spunea ca trebuie.
-Ce?! Adica...nu asta am vrut sa zic! am protestat eu.
-Dar asa a sunat... a continuat si el pe un ton usor ironic.
-N-am vrut sa zic asta! am continuat sa-i strig eu.
-Atunci, m-ai mintit? Care-i adevaratul motiv?
Mda, nu prea aveam nici o idee despre ce ar fi trebuit sa zic. Ma incurcasem de tot.
Slava Domnului, ca tocmai atunci au dat buzna si colegii nostri in clasa. Asta nu imi dadea decat mai mult timp de indoieli, intrebari retorice, si tot asa. Nu ajungeam la nimic.
Ce ma enerva si mai tare era faptul ca imi facusem atatea griji pentru nimic. El trecuse asa usor peste asta. Mai luasem si o raceala, incercand sa reflectez asupra faptei mele.
Nimic nu mai era clar pentru mine oricum. De exemplu, ce ma apucasem sa-i strig asta lui Raul? <>. Vorbisem fara sa gandeasc. Nici nu-mi trecuse asta prin cap, si totusi...Atunci a fost pentru prima oara cand am pus probma asa, prima oara...Mi-am analizat gesturile, gandurile, micile mele curiozitati despre el, si am ajuns la concluzia ca am ajuns sa-l agreez. Ce Dumnezeu vorbeam? Incepusem sa-l agreez de mult, inca de la faza cu pregatirea. Atunci? Gandul care a inceput sa-mi bantuie brusc mintea, era infricosator. Mi-am scuturat capul, sperand sa uit. Cum puteam sa fiu indragostita de el? Cum se putea? "N-are cum!" imi tot ziceam eu.
Am incercat sa ma testez. M-am gandit la Alex. "Deci, ce simteam atunci cand eram cu el?" m-am intrebat eu. "Nu puteam sa respir!" mi-am raspuns imediat. Desigur. Mi-am adus aminte de inceputul relatiei noastre. Stateam cu Raul in banca si nu cred ca vreodata sa fi simtit ca imi ia aerul. Nu mergea nici asa. Pana la urma am lasat-o balta.
In scurt timp, lucrurile au reintrat in normal. Am revenit la micile certuri, la putinele momente de intelegere, pe scurt, ca la inceput. Bine, eu ma simteam ciudat in prezenta lui, dar parca totusi, nu era ca atunci cu Alex. Oricum, intr-un fel, am realizat mai tarziu, el tot ma evita, mutandu-se de cate ori putea si de cate ori nu aveam ore cu diriga, intr-o alta banca, cu o alta fata. O colega pe care pur si simplu nu o suportam. Nu imi dadeam saeama de ce, dar de fiecare data cand era langa mine, imi imaginam cum o trag de par pana o lasam cheala, si, intr-un fel ma descarcam, foarte putin. Era ea si nesuferita, insa exageram cu imaginatia.
-Ashley, l-ai vazut pe Raul? m-a intrebat ea la ora de sport. Trebuie sa facem tema impreuna, a continuat ea, privind in ecranul telefonului stins, luandu-si suvitele parului ei negru care, datorita glosssului, se lipisera de buzele roz ale acesteia. Si-a ridicat ochii ei mai si negri umbriti de breton, si a mai spus: Uite-l! Ma duc la el, a spus ea uitand complet de mine la vederea lui.
Am privit-o dezgustata cum se apropia incept de colegul MEU de banca. M-am intors repede, pentru ca ma temeam sa nu-i dau "din greseala" cu mingea de baschet in cap. Nu de alta, dar cred ca pentru a-si indrepta parul se trezise la cinci, cand noi incepeam abia la opt. Trebuia apreciat macar efortul.
Cand am ajuns acasa, nervoasa si stoarsa de energie, dupa o ora intensa de sport, a fost uimitor cat de repede mi-am revenit la vederea unor cunostinte mai vechi.
-Amalia si Thomas! am exclamat eu vizibil incantata. God, ce dor mi-a fost de voi!
Eram asa de entuziasmata cand i-am vazut. Nu numai Raul disparuse complet din peisaj, insa nici macar pe ei nu-i vazusem. I-am imbratisat pe amandoi, dupa care m-am inghesuit pe fotoliu langa mama.
Am discutat o gramada si impreuna am ras de ne-am spart. Peste vreo ora, Thomas s-a scuzat si a plecat la treburile lui, ramanand doar noi, fetele. Uitandu-ma prin portofelul Amaliei -sincer nu stiu ce cautam acolo- am vazut o poza cu Raul. Era mic si zambitor. Era asa de dulce, incat m-a cuprins un sentiment, gen mama-fiu, incat ma mir ca nu am pupat micuta fotografie.
-Iti place? m-a intrebat Amalia vazand ce faceam.
-E Raul, nu? i-am spus eu.
A dat din cap in semn ca da, afisand un zambet care parca o intorcea in trecut, nostalgic.
-Ce frumos e! a afirmat si mama privind incantata poza. Am si eu niste poze cu Ash. Sa vezi ce scumpica era. Vin imediat.
Dupa ce a plecat mama, am inceput sa ma stramb. Iar incepea sa arate tuturor pozele alea cu mine aproape cheala, slabuta, aproape rahitica. Ce i se parea asa frumos? Nu stiu.
-L-ai mai vazut pe Raul? m-a intrebat Amalia profitand de lipsa mamei.
-Daca l-am vazut? Pai, e colegul meu de banca. Il vad zilnic, am spus eu, dupa care m-a bufnit rasul. Parca am recupera tot timpul asta.
-Habar nu aveam ca tu esti in clasa cu el...Si cum va intelegeti?
-Pai, suna ciudat, dar chiar bine. Ne mai certam din cand in cand si noi ca oameni, dar in rest e ok. Apropo, el mi-a spus ceva de genul cu nu stiu ce internat si nu stiu cum faceati in vacante, apoi a zis ca a glumit, ma rog. Nu conteza. Dat totusi, eu practic nu v-am mai vazut pe nici unul din voi. Unde ati fost?
Suna ca si cum incercam sa o trag de limba. Asa faceam si cu Amy despre Alex, insa atunci era diferit, sau cel putin asa am considerat eu. Oricum, raspunsul ei a coincis in mare parte cu al lui Raul. Hotul...De ce m-o fi mintit?
Dupa ce a plecat Amalia, am observat ca uitase poza cu Raul pe masa. M-am dus dupa ea sa i-o inapoiez, insa eram cam tarziu. Taxiul ei plecase de cateva minute. Probabil daca m-as fi holbat mai putin la poza as fi prins-o din urma. Incepusem sa ma comport ciudat.
La scolala, cum luni nu aveam deloc ore cu diriga, Raul a stat cu increzuta de Tashy toata ziua. Recunosc, ma enervam ingrozitor sa-l vad ca rade cu ea, ca glumeste, se joaca... Cu mine, nici macar nu deschidea gura, bine, mai facea niste comentarii la adresa mea sau, cel mai des a lui Alex. Ma obijnuisem si totusi mi se parea atat de enervanta toata treaba asta. Nu-l vroiam nici in banca, da' nici cu aia. Atunci ce vroiam?
Aproape ca am inceput sa ma inchin in incercarea de a-i multumi lui Dumnezeu ca una din profesoare il mutase inapoi. Totusi, dupa ora avea sa se mute inapoi, ca de obicei. Oricum, asta m-a multumit peste masura.
-Raul, ti-am spus ca mi-a cumparat mama skate? Vreau sa invat sa il folosesc. Ma poti ajuta? l-a intrebat aceasta cu o voce pitigaiata care efectiv ma scotea din sarite.
-Wow! De unde ti l-a luat? Presupun ca nu stii nimic pe el. Sa stii ca nu am mai iesit de ceva timp cu skateul. De ce nu? i-a raspuns acesta ignorandu-mi prezenta.
-Nu-mi spune ca te-ai lasat de sportul asta! i-am spus eu incercand oarecum sa atrag atentia si sa intru intr-o discutie cu el.
-De fapt, cred ca au trecut cativa ani de atunci. Sper ca nu mi-am pierdut indemanarea, mi-a raspun el lejer, insa fara a ma perivi in ochi.
-Imposibil! a exclamat Tashy, acaparand toata atentia acestuia.
-Vedem atunci. Ne intalnim dupa ore?
-Perfect! Stai si ora asta cu mine in banca? l-a intrebat din nou fitoasa,iar Raul a acceptat.
"Aaargghh!!!!" Simteam ca daca nu daramam ceva nu aveam sa ma calmez prea usor. Deja imaginatia mea lucra la un mod de eliminare a mironositei clasei. Tashy, legata de o racheta, eu aruncandu-i ultimele cuvinte urate, machiata strident (de mine) si aiurea...ultima poza, dupa care urmeaza...faza in care eu creez atomosfera aceea de suspans in care imi apropii incet degetul de acel imens bunton rosu sub care sa scrie mare "LANSARE" ...si ma apropii.,..si ma apropii...si...
-Ashley, cobori la magazin sa-mi iei si mie o ciocolata? Daca nu gasesti de aia alba, nu lua...Nu-mi prea plac restul...
Aceeasi voce pitigaiata a aceleiasi persoane infumurate, cu nasul pe sus, cu un ego mult prea mare...Intr-un cuvant, Tashy.
-Da' ce, tu nu ai picioare? Du-te draga si singura, sau trimite-l pe Raul, i-am raspuns eu cu o anumita ura in glas, pe care, efectiv n-am putut s-o ascund.
-Rautacioaso...mi-a zis ea prefacandu-se suparata, dupa care mi-a intors spatele.
"LANSARE!!!" Misiune indeplinita...Scapasem de ea, din pacate doar din imaginatia mea. "Viata e asa cruda.." ma vaitam eu in sinea mea.
Dupa ore, am iesit cu Katy, Amy si Andrew in oras. Trasesem destul de mult de ei sa iasa in timpul saptamanii, dar nu stiu de ce vroiam neaparat sa-i vad..s-o vad..sa-l vad...
-Mai zi-mi odata de ce am acceptat sa ies cand eu am o duzina de exercitii la mate pentru maine, imi zicea Katy exasperata.
-Pentru ca esti prietena mea si in plus, nu ai vrea sa ratezi "miscarile" lui Tashy pe skate.
-Aha...si o sa fie si Raul. Ash, tu ai senzatia ca sunt proasta? Recunoaste! Nu e gresit sa-ti placa de un baiat.
-Nu e vorba de asta...
Da, da...Tot ceea ce vroiam era sa rad de Tashy, sau nu..Poate ca-mi doream putin sa-l vad din nou pe Raul in actiune. Ca la concursul ala, cand...datorita lui m-am bagat cu Alex..De fapt, a avut o mica contributie."Iti multumesc!"
-Buna fetelor, ne-a salutat Andrew ajuns.
Cand l-am vazut, m-a cuprins un usor sentiment de vinovatie. Trebuia sa-i spun ca o sunasem pe Terri inainte ca acesta sa afle de la Raul. Trebuia, dar nu aveam destul curaj. Chiar daca Raul trecuse repede peste asta, sau cel putin asa lasa sa se vada, constiinta inca ma mai stresa.
Zambea si vorbea frumos cu mine, in timp ce eu nu puteam decat sa ma gandesc ca nu merit. M-am hotarat sa-i spun.
-Aaaa..Andrew, l-am strigat eu balbaindu-ma. Trebuie sa-ti spun ceva. Te rog sa nu te superi! Totusi, inainte vreau sa-ti spun ca imi pare nespus de rau pentru ce am facut si iti promit ca nu o sa mai...
-Treci la subiect, ma intrerupse el brusc, enervat de vorbaria mea.
I-am povestit totul. Dupa ce am terminat, am rasuflat usurata de faptul ca in sfarsit ii spusesem. Constiinta ma strangea ca o cravata, iar cu fiecare zi smulsa din calendar, incepea sa ma stranga tot mai tare, pana cand nu mai puteam. Simteam ca ma sufoc. Spre surprinderea mea, reactia lui Andrew, a fost una calma, ca si cum ar fi auzit numai partea buna din ce ii spusesem, daca exista una. In orice caz, nu i s-a parut grav, ba chiar normal. A luat vina pur si simplu asupra lui, spunand ca ar fi trebuit sa imi spuna toata povestea, ca tot se certasera in fata mea. Andrew chiar era o dulceata de baiat. Pai, spre deosebire de unii, care au facut un scandal, fara ca nici macar sa imi astepte scuzele sau motivele, el intelesese.
Asadar, am ajuns in parcul pentru skateri, cica, din intamplare. Nu mi-a luat mult pana sa ii localizez pe cei doi. Tashy, era pe un skate negru, imbracata in niste pantaloni trei sferturi, putin laruti, iar in sus un tricou maro, care se asorta foarte bine cu bascheti ei si sapca sub care isi ascundea parul ei negru prins in doua codite. Arata bine, trebuie sa recunosc. Raul statea langa ea pe skateul lui, acelasi de acum trei ani aratandu-i cum sa se deplaseze, iar ea, ei bine, ea prindea repede.
M-am facut ca nu-i vad, lasandu-le prilejul celor doi care se aflau cu mine sa faca aceasta descoperire. Evident ca dupa ce i-a vazut, Andrew a cerut sa plecam. Asa am facut. Ne-am asezat toti trei pe treptele monumentului din celalalt parc. Stateam toti plictisiti , rontaind la niste acadele.
Intre timp, ca sa nu ne plictisim, am inceput sa-i intreb pe cei doi, ce parere aveau despre Tashy. Evident, Katy, era de partea mea, deci o considera o tipa insuportabila, iar Andrew, a spus ca i se pare draguta, insa, nu-l interesa.
Destul de bine. Oricum, Andrew parea genu de baiat cu capul pe umeri, si mie nu-mi placea de niciun baiat care era dupa ea. Nu stiu de ce isi dadea atata importanta, insa ma enerva ca se dadea la Raul. Probabil ca pana la urma, il placeam...poate doar putin, foarte putin. Nici nu speram la mai mult.
Ne-am mai plimbat prin oras, am mancat seminte, ne-am dat in leagan...Pe scurt, ne-am distrat. Mai pe seara, ne-am asezat pe scarile de la primarie. Katy si Andrew stateau jos in timp ce eu agitam intr-una o sticla de Cola. Il cautam cu privirea pe Raul, pe care nu-l vazusem de ceva timp.
La un moment dat, Andrew l-a observat pe Raul, inaintea mea, lucru pe care nu-l puteam explica. Am considerat asta un semn cum ca nu-i dadeam atat de multa importanta. In mod normal, daca l-as fi placut, l-as fi recunoscut si legata la ochi. Poate exagerez putin, insa, chiar aveam simturile foarte dezvoltate cand venea vorba de persoana care imi placea.
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mier Iul 01, 2009 12:49 pm

M-am prefacut nemultumita. Katy in schimb ma urmarea cu atentie. Eu zambeam pe sub mustata, cu privirea in pamant. Nu puteam rezista privirilor ei intrebatoare. Era ca si cum ar fi zis: "O nu! Vine Raul. Ce trist. Nu-i asa Ash?", pe un ton ironic. Nu vroiam sa-mi recunosc nici mie, ei nici atat.
-Cum te simti intre doua fete? a intrebat Raul uitandu-se la Andrew. Andu...a continuat el.
-Asculta idiotule! Inceteaza sa mai fi ironic pe tema asta! i-a spus Andrew ridicand tonul.
Langa Raul, Tashy se privea fascinata in geamul telefonului. Nu stiu cum de m-am stapanit sa nu o iau de par si sa o zbor de acolo.
-Esti un ratat, i-a spus Raul.
Auzind asta, Andrew s-a ridicat si l-a impins. Acesta aproape a dat cu Tashy jos. Si-a scos nasul din "oglinda" si le-a spus indicata:
-Aveti grija! Daca-mi cadea telefonul?
Cei doi s-au oprit din cearta si au inceput sa o priveasca uimiti. La un moment dat, i-a bufnit rasul. Aceasta, nu pricepea ce se intampla si indignata, a plecat la un grup de fete din apropiere, probabil sa se planga, apoi sa dea o petrecere in pijamale si sa vorbeasca o noapte intreaga de o unghie rupta in timpul orei de sport. Mi se parea atat de patetic!
-De ce nu faceti voi pace? a intrebat Katy ridicandu-se si ea.
-De ce? E mult mai bine asa! a zis Raul.
-Omule, trebuie sa recunosc, esti mult prea copilaros. Inceteaza. Ce fel de raspuns e asta?
Asta fusese Katy? N-o mai recunosteam. In orice caz, avea dreptate. Perfecta dreptate. Daca nu ar fi zis-o ea, as fi zis-o eu... Erau ca doi copii care se certau pe jucarii. Aproape penibili...
-Acum ca tot veni vorba, zic si eu asa, ne cunoastem? a intrebat-o Raul.
-Conteaza? Sincer, nu prea, si totusi, am fost obligata sa iau parte la certurile voastre copilaresti. Si eu si Ash si restul. Nu vreti sa terminati odata pentru totdeauna? E penibil modul vostru de a va certa pe ceva ce, Raul, nu ti-a apartinut niciodata, deci, nu vad de ce faci atata caz.
-Vezi? Ti-am spus eu! i-a spus Andrew lui Raul privindu-l cu un zambet triunfator.
-Taci! Deci, faceti pace sau nu?
Tacerea sa facuse de mult stapana peste noi. Toti se priveau unul pe altul, aparent scufundati in propriile ganduri si indoieli. Raul, ne arunca, pe rand, cate o privire fugara la fiecare, dupa care se lasa purtat din nou de ganduri. Andrew, in schimb privea intr-un punct fix. Parea foarte adancit in propriile ganduri.
-M-am gandit, a intrerupt Andrew linistea. Are dreptate! Pace?
Aceasta intrebare a venit cu un gest tipic impacarilor, de o strangere de mana. Bine, in timp ce el se straduia, cersind acea strangere, Raul parea ca nici nu auzise. Noi n-am vrut sa-l deranjam. Intr-un final, s-a desteptat singur. L-a luat pe Andrew de dupa cap intr-un colt, unde au discutat timp de vreo cinci minute.
Eu o laudam pe Katy pentru curajul ei. Nu credeam ca s-ar baga asa, pur si simplu, in treaba lor, in seama cu niste persoane pe care , practic, nu le conostea, bine pe Raul.
In sfarsit s-au inapoiat si cei doi baieti. Fetele lor ne strigau intr-un fel ca totul era ok, insa, asta ramanea de vazut. Andrew radea de Raul cu gura pana la urechi, in timp ce el ii zicea stanjenit sa taca. Aratau ca doi prieteni, ca si cand unul i-ar fi dezvaluit celuilalt un secret, de care nu este foarte mandru. Cel putin, asa am construit eu in sinea mea.
-Prieteni? i-am intrebat eu.
Au dat din cap ca da. M-am intors spre Katy, poate pentru a-i multumi, insa atunci am observat pe fata ei, semne de neliniste. Era absenta la discutia noastra. Statea pe trepte, cu privirea tinta in pamant. Am strigat-o, facand-o sa tresara usor.
-A...Gata? Pai, hai sa ii lasam sa discute. Ne plimbam? a intrebat ea.
Baietii au fost de acord, asa ca am sfarsit plimbndu-ne pe aleile inguste ale parcului. Tashy plecase de mult. Probabil undeva intre laudele mele pentru Katy si susotelile baietilor. Nu-mi pasa, ba chiar mi-a facut un serviciu.
O vedeam pe Katy mai nelinistita ca niciodata. Mergea tacuta, si parea ca asculta tot ce ii tot ziceam, dar nu. Cu o privire mai atenta asupra ei, mi-am putut da seama ca era puierduta intr-o lume a ei, rupta de realitate.
M-am asezat in fata ei si i-am pus mainile pe umeri incercand sa-i atrag atentia.
-Ce te framanta Katy? am intrebat-o eu.
Imi evita privirile cu buna stiinta. Incerca sa acunda ce simtea, insa nu facea decat sa accentueze si mai tare faptul ca ceva o macina pe dinauntru.
-Nimic, mi-a spus ea incercand sa ma convinga.
-Serios, zi.
-Se muta tata in oras. O sa ma mut, mi-a raspuns continuand sa evite sa ma priveasca in ochi.
-Te muti in alta casa...in orasul asta...Nu-i asa de rau, i-am zis incercand s-o incurajez.
-Usor pentru tine. Nu stiu cat de importanta a fost prezenta mea la voi, dar pentru mine a fost foarte important. Sansa sa stau cu prietena mea cea mai buna si sansa sa-l vad pe baiatul pe care il plac in fiecare zi. Oricum, doi ani am stat cu tine si anul asta...N-am rezolvat nimic. Cred ca-i mai bine asa. Ai dreptate. Inca ne mai putem vedea. Mergem la aceeasi scoala.
Cuvintele ei nu sunau ca si cum ar crede ce spune. Se lupta cu lacrimile. Eu la fel. Asta doar la gandul ca narodul de freate-meo nu vazuse ce fata minunata este.
M-am asezat pe o banca incercand sa pun cap la cap tot ce aflasem.
-E in regula. E o schimbare. Imi plac schimbarile, mi-a spus ea zambind.
Parea putin mai sigura pe ea.
-Mi-a trimis Andrew mesaj sa venim in centru.
La anuntul lui Katy, ne-am grabit amandoua sa ajungem cat mai repede. Acolo Andrew ne astepta singur pe o banca. M-am gandit ca se certase cu Raul, insa acesta ne-a linistit spunand ca nu s-a intamplat nimic.
-Atunci, de ce ne-ai chemat? l-a intrebat Katy.
-Raul a zis sa il asteptam aici. Trebuie sa vina, a raspuns el.
-Pai unde placa?
-Nu stiu.
N-am scos nimic de la el. A trebuit sa asteptam vreo zece minute pana si-a facut aparitia. Era cu un baiat, care era imbracat in uniforma, lucru ce imi dadea de inteles ca era de la fosta scoala a lui Raul. Era putin mai inalt ca el, blond, cu ochii umbriti de un breton neregulat. Privind de mai aproape, mi-am putut da seama ca avea niste ochi caprui, care ii dadeau un aer arogant. Tinea pe umarul drept ceva in care, mai mult ca sigur se afla o chitara. Era simpatic baiatul.
-Hey! El e Justin. Justin ei sunt Andrew, Ash si...Katy, a facut Raul prezentarile de rigoare.
-Vezi ca ma stii! i-a spus Katy cu o privire triunfatoare.
-Ma rog...a spus Andrew vazand cum ne pierduseram amndoua in ochii lui Justin. De ce ne-am adunat aici?
-Ne-am adunat astazi aici...a inceput sa explice Raul bufnind in ras auzind cum ii sunau propriile cuvine. Pentru mine. E ziua mea si vreau ca voi toti sa veniti. Nu accept refuzuri si nici cadouri. Asa ca... Big grin !
Inutil sa spun ca indiferent de protestele noastre si de faptul ca nu era prea frumos sa venim asa, Raul a tinut neaparat sa venim.
Ajunsa la poarta casei lui, am ramas usor coplesita de amintiri. De casa aceea erau legate primele zile de scoala, primul sarut...Totul parea asa de departe in acel moment, totul parea acoperit de praful timpului. Pastrasem acele amintiri undeva intr-un colt al sufletului meu printre multe alte ganduri si prostii. Totul era acolo, si dintr-o data am revazut totul pe filmul mintii.
-Moooama! Imi aduc aminte de prima zi de liceu, a marturisit Raul.
-Da! Atunci cand m-ai facut sa trec strada cu taxiul, l-am completat eu printre hohote de ras.
Chiar daca atunci l-as fi omorat pentru asta, pe moment ma amuza teribil. Trebuia sa recunosc ca am luat teapa cu asta.
Am intrat toti in casa, unde dupa niste mici schimbari, am facut din camera lui Raul, propriul nostru loc joaca. Raul a adus o masuta, foarte scurta in picioare, iar noi stateam in jurul ei pe niste perne. Undeva pe langa noi era un laptop care se plimba pe la fiecare cu muzica.
-Auzi, Justin, imi dai si mie putin chitara ta? l-am intrebat eu pe blond.
-Vezi cum faci sa nu mi-o dezacordezi, mi-a raspuns el intinzandumi-o.
Am luato in mana si am inceput sa ma joc cu corzile acesteia pe diferite acorduri.
-Cine te-a invatat sa canti? m-a intrebat Raul.
-Alex, am raspuns eu mandra.
-Pai ce, ala stia sa cante? a intrebat el in bataie de joc.
-Nu fi porc! i-am spus eu.
-Ba canta bine! a afirmat Justin.
Multumita lui Alex am reusit sa cant la instrumentul meu preferat. Alex...Acum nu ramansese decat o amintire frumoasa, o amintire inca vie in inima mea, o amintire pe care nu credeam ca nu as putea s-o sterg vreodata din inima si sufletul meu. Alex, prima mea iubire, cel care m-a invatat sa iubesc si sa sufar. Cel care m-a invatat sa zambesc si sa plang. Cel care ma acceptase asa cum eram.
Tot el merita toate acele aplauze din partea lui Justin care ma faceau sa rosesc. Datorita lui reusisem sa-i atrag atentia domunului Arogant (Justin). Aproape reusisem sa-mi urmez visul de a canta. Spun aproape, pentru ca aveam o colectie draguta de cantece compuse de mine, pe care nu i-am aratat decat lui Katy. Totusi, era destul de posibil sa ma fi auzit si mama si Allan. Nu-mi pasa!
Am ras o gramada pe parcursul acestui eveniment cand Raul implinise 19 ani.
Mai pe seara m-am dus pana la baie. Ma patasem cu putin suc pe tricou si m-am dus sa incerc sa scot cat de cat pata, sau macar s-o fac mai usoara de scos. Am stat o gramada in baie incercand frecand la pata. Cand m-am intors, in camera nu mai era decat Raul. La intrebarile mele, el mi-a raspuns ca restul au plect cu taxiul pana la Justin acasa pentru a lua mai multe cd-uri cu muzica.
Ok, deci eram singura cu Raul. Ma asezasem pe una din pernute, iar el pe partea calalalta a mesei, in fata mea. Ma simteam destul de aiurea, si tocmai atunci am regasit acea sezatie pe care o aveam cand ma aflam langa Alex.
-O sa-mi iau chitara, mi-a spus el. O comand de pe net. UIte-o!
S-a asezat langa mine aratandu-mi pe ecranul ingust al laptopului o imagine cu o chitara super tare. Totusi, numai la chitara nu-mi statea mie capul. El parea destul de incantat, in timp ce eu nu mai stiam cum sa-mi controlez sentimenul acela de lesin, provocat de prezenta lui acolo, care, parca imi lua aerul.
-Ma duc la baie sa mai incerc sa-mi scot pata.
In timp ce il anuntam, am incercat sa ma ridic, insa mana lui puternica mi-a prins incheietura mainii stangi.
-Mai stai, mi-a zis el cand in sfarsit m-am asezat la loc.
Ma pusese intr-o situatie destul de aiurea. El umbla pe laptop, in timp ce eu nu stiam cum sa ma distag pentru a uita de prezenta lui. Cu ochii inca in laptop, m-a intrebat:
-Ma mai iubesti?
Intrebarea nu parea serioasa, lucru pe care il trada glasul lui. Nu ma privea in ochi, de fapt imi evita privirea, uitandu-se pe laptop.
N-am prea stiut ce sa-i raspund, asa ca raspunsul a fost putin cam balbait, iar vocea imi tremura ingrozitor.
-De ce te-as iubi? Ti-am spus ca...
S-a intors spre mine.
-Esti rautacios mai tot timpul, si te iei de mine si razi de mine si...
In timp ce ma chinuiam sa-i dau un raspuns cat mai clar si cat mai departe de adevar, m-am trezit cu un sarut pe buze, dupa care s-a retras imediat.
Eram asa de rosie, asa de confuza, asa de transpirata, pur si simplu, simteam ca luasem foc. Pe moment n-am realizat ce se intamplase, de fapt.
Raul deja isi indreptase privirile din nou asupra laptopului. Totusi, era vizibil stanjenit de situatia in care ne aflam.
Macar nu eram singura...
-De ce incerci sa minti? m-a intrebat el cu ochii in micul aparat.
"De ce incerc sa mint?! Mint?!" imi puneam eu intrebari retorice. De fapt, nu stiam cum i-as putea da raspunsul. Varianta adevarata sau falsa?
Oricum, mi-am dat seama ca era vizibil faptul ca inrosisem violent in urma acelui sarut.
Pe de alta parte eram fericita. Nu stiam de unde venea fericirea aia, insa mi-am dat seama imediat ca eu chiar il placeam pe Raul.
Nu i-am raspuns.

Justin: http://www.crunchyroll.com/user/luiza_alexandra/photos/4299303299
PS. am pus dublu-post pentru ca nu incapea toata partea intr'un post Big grin
Sus In jos
Nuclear Boom
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Taur Numarul mesajelor : 526
Data de inscriere : 02/06/2009
Varsta : 83
Localizare : d;uh cauta-ma pe Onicescu 36

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mier Iul 01, 2009 1:20 pm

Daaaaaaa, a sarutat-o, DAAAAA, fix ce-mi doream, yeah, placeee, am sa mor , cat lipsesti tu :-<. Ne lasi in suspans XD
Sus In jos
Pirate. Queen.
Admin
Admin
avatar

feminin Gemeni Numarul mesajelor : 678
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 23
Localizare : Pe undeva pe langa Bucuresti,Prin Bucuresti sau sub Bucuresti.Romanica\:d/

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mier Iul 01, 2009 1:48 pm

Doamne kitii te ador!
mie mi'ar fi palcut sa fie personajele reale [pozele cu personaje]
nu stiu de ce
dar...


Bai e minunat!
M'ai cam bagat intr'o stare de mahmureala
multumiim pentru dublu post.
o sa fim fete cuminti <3. Laughing
IL ADOOOR!

_________________

その惑星を保存自分を殺し
traducere

...si acum...treci la treaba!
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mier Iul 01, 2009 2:45 pm

o sa postez cat de des pot Big grin. oricum luni plec la bucuresti Big grin si cand vin..ma pregatesc pentru mare Sad tabara. deci nu stiu cat de des o sa postez Neutral whatever.. sa nu ziceti ca sunt rea...


Era pentru prima oara cand il vedeam pe Raul inrosind asa de brusc. Asta ma facea sa ma simt mai bine. Faptul ca un baiat inrosea la o chestie de'asta, trada faptul ca ii pasa, iar asta ramane in continuare un lucru rar. Parea atat de dragut in ipostaza in care il surprinsesem. Incerca sa para indiferent, insa ii iesise cam pe dos.
-Ti-am spus ca...atunci...mi-a scapat...Nici nu gasndisem asta. Nici nu stiu de ce am zis-o, i-am spus eu repede, fara a ma gandi prea mult, incercand sa-mi adun gandurile.
-Probabil...Totusi, de ce eviti raspunsul? Iti place atat de mult Andrew?
Andrew?! De unde o mai scosese si pe asta? Nu pot sa zic ca nu m-am gandit niciodata la el ca la un baiat super, dar, niciodata pana intr-atat. Exagera...
-Hei, nu inteleg de ce spui asta. Credeam ca esti mai destept! i-am spus eu revoltata.
-Sunt! Ce-ai vrea sa cred cand te vad toata ziua cu el?
S-a ridicat in picioare si ma privea cu o fata care aducea a gelozie. Ochii lui negri imi urmareau fiecare reactie si fiecare miscare, in incercarea de a-mi citi mesajele ascunse in spatele acestora. Obrajii lui prinsesera o culoare trandafirie pe care ii era imposibil sa o ascunda. Nici eu nu ma simtem prea confortabil, insa la un moment dat aproape am inceput sa rad. Intr-un fel ma impresiona iesirea asta a lui...pentru MINE.
-Nu stiu. De ce iti pasa pana la urma?
Am hotarat sa nu-i sar in brate. Ce rost avea? Am avut noroc cu Alex., insa cu Raul era diferit. Prima si singura mea relatie a durat trei ani. Asta a fost noroc, faptul ca m-am indragostit de un baiat de nota zece. De fapt, cand a inceput relatia mea cu Alex, nu pot spune ca-l iubeam. De asta nu cred in dragostea la prima vedere. O persoana nu o poti cunoaste indeajuns nici daca traiesti cu ea in casa, dar sa o mai si iubesti, este aproape imposibil. Singurul sentiment, este acela de atractie. De aici au inceput mariile iubiri, chiar si relatia mea cu Alex.
-Nu e evident? m-a intrebat el pe un ton sfarsit.
Il exaspera faptul ca eu inca faceam pe proasta si nu ma prinsesem de ce vroia sa zica. Ma mir ca am rezistat si n-am cedat comportamentului lui fermecator.
-Ar fi...daca nu te-as fi stiut altfel. Ar fi...
I-am spus toate astea incercand sa-l fac sa dea mai multe, mai multe motive. Sa nu faca din asta o iluzie, pentru ca eu nu de asta aveam nevoie. Iluziile sunt daunatoare si mai tot timpul duc la tragedii, la drame, inimi frante si traume. Iluziile sunt ca un microb care iti intra un suflet imbolnavindu-l.
Poate asta a fost scaparea mea, poate, n-a fost decat un mod de a castiga timp de gandire, insa zgomotul provocat de usa de la intrare, semn ca cei trei se intorsesera, ne-a facut pe amandoi sa ne ocupam locurile pentru a parea cat mai normali.
-Woa! Voi chiar ati fost cuminti...a zis Andrew intrand pe usa.
Deja ma panicasem si nu stiam ce as putea sa-i spun. Ma simteam in fata lor, ca si cum ei ar putea sa ne citeasa gandurile si diferitele sentimente care ne incearca sufletul. Norocul nostru ca in secunda urmatoare a intrat pe usa Katy, razand cu gura pana la urechi.
-Ash, n-o sa-ti vina sa crezi! Justin inca doarme cu becul aprins, mi-a marturisit ea, printre hohote de ras. Sora-sa mi-a zis...
-Minte! a contrazis-o el impingand-o usor.
Am inceput sa rad, incercand sa uit tot. Acest subiect, pe care buna mea prietena l-a deschisa, i-a facut pe toti sa uite de modul in care ne gasisera. Intr-un fel mi-a iesit si totusi, nu m-am apropiat de Raul toata seara. Am cantat la chitara, am facut karaoke si...ce n'om fi facut?!
A doua zi un obiect suna zgomotos prin casa. Mi-am deschis ochii. Inca vedeam in ceata, insa in scurt timp, mi-am dat seama ca ma uitam la tavan. M-am ridicat in incercarea de a-mi inchide telefonul. L-am inchis si m-am trantit la loc.
M-am gandit, si m-am tot gandit...Nu-mi aduceam aminte nimic, cand dintr-o data am tresarit. Totul devenise mult mai clar. Mi-am adus aminte de petrecere, de tot.
Ultima oara, stateam pe un fotoliu si il ascultam pe Justin cantand...Acolo ma aflam si atunci, numai ca Justin adormise de mult, la fel si toti. Mai era ceva. Aveam scoala!!!
Am ajuns la scoala cu o intarziere de vreo doua ore, multumita mie. Am reusit cu greu sa-i trezesc din cine stie ce vise sau cine stie ce cosmaruri.
Pana la scoala, Katy mi-a reprosat intr-una ca din cauza mea nu a apucat sa-si scrie la mate. Baietii, adica doi din ei, pentru ca Justin avea scoala mult mai departe, mergeau lesinati in urma noastra. Eu, nu cred ca eram prea atenta la ce vorbea prietena mea, pentru ca pur si simplu, in cap se repeta intr-una scena sarutului din seara trecuta. Am incercat din nou sa-mi analizez sentimentele fata de Raul si am realizat ca exista posibilitatea sa il plac, doar atat.
Am ajuns la scoala, tocmai in timpul orelor, cand usa scolii era inchisa si am stat afara pana s-a sunat. N-a scos nici unul din noi vreun cuvintel. Probabil pentru ca am dormit.
O alta problema a fost sa-i explic mamei totul. Norocul meu cu Amalia si Thomas.
La scoala, Raul nu s-a mai mutat de langa mine, lucru care ma baga in incurcatura rau de tot. De la ultimelele lui cuvinte, de la ultimul lui gest, totul ma facea sa rosesc ingrozitor in prezenta lui. El nu prea vorbea...
In zilele urmatoare, Katy s-a mutat de la noi intr-o casa din cartierul vecin impreuna cu tatal sau. De abia atunci a inceput si Allan sa-i simta lipsa, sau macar sa-i observe lipsa. Imi parea rau de sentimentele ei, vazand comportamentul fratelui meu, insa, m-am consolat cu gandul ca poate intre ea si Andrew se petrece ceva.
Intr-o zi, pe cand, ma plimbam de nebuna prin casa, cautand cine stie ce, l-am vazut privind fix usa camerei ei. Se oprise acolo si parea ca nici nu ma observase. M-am furisat prin spatele lui si l-am speriat.
-Ce cauti aici? l-am intrebat pe un ton care ii dadea de inteles ca stiam sau macar ma gandiem la raspuns.
-Aaa, inceput sa se balbaie el incurcat. M...nimic...Doar...doar ma uitam...usa asta-i mai ...maro ca celalalte.
M-a bufnit rasul. "Ce scuza penibila!" m-am gandit eu. Era ceva in genul filmelor cu prosti.
-Nu..serios...Tu nu ai observat? m-a intrebat el observand si el penibilitatea replicii lui.
-Las-o balta...Incepi sa-i simti lipsa lui Katy?
-Cum pot simti lipsa cuiva care nu a plecat, mi-a spus el devenind dintr-o data calm si sigur pe el, gasind un raspuns intrebarii mele.
-Esti un fraier. Katy s-a mutat de mult, i-am zis eu plecand de langa el.
Recunosc, prin plecarea aceasta, am vrut sa-l fac mai curios si sa vina la mine pentru mai multe detalii, iar eu sa-l trag de limba. N-a fost sa fie. Era prea mandru pentru a recunoaste.
Intr-o zi insa, melodia telefonului meu ma instiinta ca cineva tinea neaparat sa vorbeasca cu mine, mai ales dupa numarul disperat de apeluri. Eram in baie si nu puteam sa raspund, insa cand intr-un final am reusit sa ies, am observat ca pe langa multe apeluri aveam si trei mesaje. Toate spuneau acelasi lucru. <>
M-am speriat putin, insa m-am gandit ca nu e asa grav. Am sunat inapoi. Am realizat ca era tatal lui Katy cel care incercase sa ma sune. Cand mi-a raspuns la telefon mi-a spus disperat ca fata lui nu mai ajunsese acasa deloc. M-am uitat la ceas. Era miercuri si in mod normal ea trebuia sa termine orele la 12. Era ora noua si ea incepuse la sapte. De abia atunci am inceput sa realizez ca ingrijorarile parintelui ei erau justificate.
Am inchis telefonul, promitandu-i tatalui ei ca o sa fac tot ce pot sa o gasesc. In timp ce ma agitam prin camera in incercarea de a vorbi cu, macar una, din colegele ei, frate-meo a dat buzna in camera.
M-am intors furioasa la el si sunt sigura ca am urlat.
-Iesi imediat afara, idiotule!!!
A incercat sa ma calmeze, pentru ca eu odata enervata, simteam nevoia sa ma descarc, sa urlu, sa lovesc ceva. Dupa ce am schimbat in graba cateva cuvinte, el s-a hotarat sa vina cu mine la unul din colegii ei de care stia el ca da petrecere in seara respectiva. Incepusem sa ma ingrijorez. Mi se parea straniu faptul ca nici macar un coleg de-al ei nu a raspuns la telefon, de fapt, toti le aveau inchise. Ce-i drept incepusem sa ma ingrijorez rau de tot, iar in minte imi treceau tot felul de motive ale lipsei ei, fiecare mai ingrozitor ca altul. Totul mi se parea extrem de negru si imi era frica pentru prietena mea.
Am sfarsit alergand ca disperata dupa frate-meo, care alerga in incercarea de a-i vizita un coleg pentru a afla mai multe. In sfarsit ajunsi acolo, eu i-am zis ca nu mai intru. M-am oprit la poarta, incercand sa-mi trag respiratia.
In asteptarea lui am inceput sa ma plimb in colo si-n coace si nu stiu cum am trecut si coltul. La un moment dat am auzit un urlet in spatele meu si alarmata cum eram, m-am grabit sa ajung cat mai repede inapoi.
Priveam tot inainte speriata, cu gandul ca odata ce am sa trec de colt o sa fiu in siguranta, insa imediat ce am trecut, m-am ciocnit cu cineva si, automat, m-am oprit. Nu m-am putut misca , timp de cateva secunde in care am incercat sa realizez ce s-a intamplat. Eram inca agatata de bratele celui care ma prinsese. Mi-am ridicat privirea si am identificat imediat despre cine era vorba.
-Woa...Ce m-am speriat! i-am spus eu usurata, asezandu-ma pe picioarele mele.
Doamne, ce cauta Raul acolo, atunci?
-Sunt chiar asa urat? m-a intrebat Raul, prefacandu-se suparat.
-Nu e vorba de asta, da'...
-Atunci sunt frumos? m-a intrerupt Raul, pentru a-mi pune o alta intrebare.
Nu prea vedeam unde vroia Raul sa ajunga, insa eu ocoleam orice raspuns la subiect. Nu era urat si totusi, nici ca e frumos de orice fata intreaga la cap ar lesina dupa el, nu aveam curajul sa-i spun.
-Nu la asta ma refer, dar ai aparut brusc. Pe langa asta, nici nu te vazui de la bun inceput, i-am raspuns eu. Iiif! Ce nu mai vine si Allan odata? ma intrebam eu enervata de lipsa lui, dar si de prezenta lui Raul.
Cand am scos telefonul din buzunar, am observat un mesaj de la Al. Spunea ceva de genul cum ca Katy fusese la petrecere si ca ar fi plecat acasa cu o jumatate de ora inainte si ca el mai ramane la petrecere.
Nu mai e nevoie sa spun ca m-am enervat ingrozitor. Venise cu mine, ca sa nu patesc ceva, iar imediat ce a dat de o petrecere nu i-a mai pasat.
L-am anuntat pe Raul ca ma duc acasa, iar imediat ce eu am dat sa plec, el m-a prins de incheietura mainii. Am simtit un sentiment ciudat in piept. Era mai mult ca o explozie de amesec sentimental. Nu era ciudat, in sens ca era prima oara cand l-am simtit, ci, era ciudat pentru ca era in prezenta lui Raul, la atingerea lui.
M-am intors, ca sa vad ce treaba avea cu mine. Eram putin speriata, si aproape ca imi era frica de ceea ce vroia sa-mi zica.
-Te plac! mi-a spus el pe o voce destul de joasa, incat parca am simtit o urma de regret in ea.
Nu mi-am dat seama daca exprima nesiguranta sau daca era din cauza stanjenelii. Nici n-am stat sa ma gandesc. Am dat un raspuns rapid, pe care nu l-am gandit dinainte.
-Raul, nu am chef de glume. Mai gandeste-te. Cand ii spui unei fete asta, trebuie sa vina direct din suflet.
In timp ce vorbeam cu el , a inceput sa slabeasca stransoarea in care imi prinsese incheietura, astfel incat imediat ce am sfarsit de spus cele cateva propozitii, m-am intors cu spatele la el si am inceput sa ma indrept incet spre casa.
As minti daca as spune ca eram ok. De fapt, inima imi batea puternic in piept si ramansesem putin zapacita dupa toate astea. Pasii imi devenisera foarte usori. Aveam aproape sentimentul ca pluteam. Cat despre orice eventuala intamplare din drumul meu spre casa, n-am nicio idee.
Sus In jos
Nuclear Boom
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Taur Numarul mesajelor : 526
Data de inscriere : 02/06/2009
Varsta : 83
Localizare : d;uh cauta-ma pe Onicescu 36

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mier Iul 01, 2009 3:05 pm

iar m-ai lasat in suspans, te ador, genial, dar un situ parca vreau sa se duc Ash cu Raul, vreaaauuuuu =3, nu mai pot, parca imi aduce aminte de Luna Noua. nu stiu paote sutn nebuna.
Ador povestea O_O
Sus In jos
Pirate. Queen.
Admin
Admin
avatar

feminin Gemeni Numarul mesajelor : 678
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 23
Localizare : Pe undeva pe langa Bucuresti,Prin Bucuresti sau sub Bucuresti.Romanica\:d/

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Mier Iul 01, 2009 4:28 pm

oaie taci cu luna ta >:P
aia e oribila
<3. superb ba <3.
mai vrem
rapid<3.

mai pui un next pana diseara la 8 :o3?
fac cinste

_________________

その惑星を保存自分を殺し
traducere

...si acum...treci la treaba!
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Joi Iul 02, 2009 4:03 pm

In seara aceea, nici macar n-am mai sunat-o pe Katy s-o intreb ce se intamplase. Ajunsa acasa m-am zvarcolit in pat pana spre dimineata, cand cu greu am adormit, insa chiar si in somn am fost urmarita de ochii lui negrii.
M-am trezit tipand. N-am nici cea mai vaga idee despre ce am visat...
Doamne, ma gandisem atat de mult la vorbele lui, atat de mult si totusi nu-mi venea sa cred. Parea ireal. Chiar si cand credeam ca Raul e cea mai ingrozitoare persoana pe care imi fusese dat sa o cunosc, nu m-am asteptat vreodata ca el sa ma placa. El parea genul acela de baiat cool, cu multi prieteni, cu multe relatii...foarte popular.
Cred ca in final m-am multumit sa cred ca el doar se juca cu sentimentele mele.
Doamne, tocmai cand incepusem sa-l plac, cand incepusem sa-l uit pe Alex...cand incepusem sa-l accept. Viata era asa cruda cu mine.
Am plecat impreuna cu Andrew la scoala. Nu stiu ce insemna pentru el prezenta mea, dar pentru mine nimic. Nimic, in sensul in care il vazuse, sau ar fi trebuit, Terri odata. Am aflat de la el ca (virgula) Katy era ok si ca tatal ei o iertase pentru ca folosise ca scuza faptul ca nu era obisnuita.
Incredibil! El aflase toate astea inaintea mea. Eu, prietena ei cea mai buna, nici nu ma interesasem de ea.
La scoala, totul , ca de obicei, a decurs normal. Tot ceea ce se intamplase, parea ca un capitol sters din viata noastra. Raul n-a adus vorba de ceea ce spusese, toata ziua. Probabil, datorita vorbelor ce i le zisesem. Probal, s-a gandit si si-a dat seama ca nu era chiar asa. Sincer, am inceput sa regret ceea ce spusesem, chiar daca asa fusese cel mai bine pentru amandoi. Eu, nu as fi fost dezamagita mai tarziu de el, iar el, de mine, in caz ca. Cu toate astea, regretam!
Pe la sfarsitul saptamanii, cum, nu stiu din ce minune, am ramas singuri, el a distrus linistea dintre noi.
-Stii, Ashley, a inceput sa-mi zica el parca chinuindu-se sa faca o propozitie. M-am mai gandit si cred ca ai avut dreptate. Cred ca...De fapt, nu cred, sunt sigur. Doar mi s-a parut ca te plac, mi-a marturisit el.
Aparent, eram ok si nu aveam nimic impotriva acestor cuvinte, insa inauntrul meu, se ducea o lupta cu realitatea. Am simtit ca mi-a picat cerul in cap cand a terminat de rostit aceste cuvinte. Cu toate astea, am zambit. Am zambit ca o proasta!
Cum puteam mereu sa ma prefac asa? Cum imi placea mereu sa-i mint pe toti, sa tin totul in mine? De multe ori ajungeam la concluzia ca sunt la fel de prefacuta ca toata lumea...si uram asta!
Ca de obicei, lucrurile au reintrat in normal.
M-am hotarat sa-l las balta, m-am hotarat sa las totul balta. Eram prea tanara sa-mi fac atatea griji despre dragoste. Ma gandisem ca atunci cand o sa fie, voi stii si ca nu are rost sa caut dupa ea sau sa fortez nota. Iar ca nu cumva sa fac din nou prostia de a ma indragosti de un baiat, care m-ar fi parasit la inceperea facultatii, m-am hotarat sa astept pana o sa termin liceul.
Nu stiu cat timp am continuat sa vorbim, nimic mai mult sau mai putin, decat ca doi colegi. Eram in aceeasi banca, ne ajutam reciproc, radeam impreuna de micile nazbatii ale colegilor, sau de greselile profilor, insa, nimic mai mult. Incepusem sa ma obijnuiesc, cred. De fapt, ma minteam atat de bine, chiar si pe mine, ca nu imi pasa, cand in adancul sufletului uram orice fata care primea orice mic semn de afectiune. Devenisem geloasa si traiam pur si simplu in propriile-mi minciuni. "Fraierele, inca nu-l cunosc pe Raul!" gandeam eu privind dezgustata la scene gen, mici saruturi pe obraji sau scurte imbratisari. O gandeam, evident, in defavoarea lui. Nu imi dau seama ce ma facea sa continui sa gandesc asa, cand vazusem pur si simplu, cum se comportse Raul, in fata unei iubiri neimpartasite. Tot Terri...
Am continuat mult timp asa. Am inceput sa ma axez pe invatatura, pe examene, pe viitor. Dupa orele de curs, imi facusem timp sa frecventez "Clubul elevilor". Intr-o zi, afland ca profesoara de desen era in afara orasului, am inceput sa strabat coridorul lung si rece, in cautarea a ceva nou. M-am oprit in dreptul unei usi deschise. Intr-un colt se afla un pian, in rest, iar eu am fost atrasa imediat de frumosul instrument. Am pasit inauntru, caci nu parea sa fie cineva acolo, si m-am asezat pe scaunul moale al pianului. Am apasat prima oara pe o clapa la intamplare. Mi-a placut. Apoi, pe altele si altele, incercand sa compun un cantec.
Dintr-o data, o melodie veche, a carei amintire fusese ascunsa in inima mea printre alte momente de neuitat din viata, mi-a reinviat in minte. Tata ma invatase singurul cantec pe care il stiam la pian. Amintirea lui mi-a cuprins dintr-o data sufletul cu o val de amintiri, uitata de timp si de nenumaratele griji pe care mi le creasem in ultimul timp.
Mi-am adus aminte de mine, asezata pe un scaunel langa tata, ascultand entuziasmata, sunetele pe care minunatul instrument le scotea sub greutatea degetelor lui. Eram atat de mandra si sigura ca aveam cel mai talentat parinte din lume.
-Vrei sa inveti si tu?
Brusc, mi-a venit in minte intrebarea magica pe care o asteptasem cu sufletul la gura.
"Ia sa vad, mai tin minte?" m-am intrebat eu, incercand sa-mi amintesc, primele lectii pe care le primisem de la tatal meu.
Am inceput sa apas usor in incercarea de a-mi aminti cantecul copilariei mele, zilelor petrecute cu tata, zilelor fericite. Am constatat uimita, ca nu-l uitasem complet. Eram asa de entuziasmata de faptul ca auzeam din nou acele note, care se invarteau in sufletul meu, amestecandu-se intr-un sentiment pe care eu il numeam fericire.
M-am oprit. Nu mai tineam minte urmatoarele note. "Bietul tata. Cat s-a chinuit sa ma faca sa-l invat..." mi-am spus eu trista, ca si cand l-as fi dezamagit. Am fost coplesita imediat de un sentiment de nostalgie. Deja imi priveam degetele intepenite deasupra clapelor pianului in asteptarea notei salvatoare. As fi izbugnit in lacrimi, sunt sigura de asta, daca as mai fi asteptat, macar o secunda, dupa acea nota, apoi urmatoarea, si tot asa, pana cand finalul cantecului a venit inevitabil.
M-am intors. Langa mine, Raul ma privea zambind dulce. Doamne, cat mi-am dorit atunci sa-l imbratisez.
-Inca o data! i-am spus eu, procedand ca in vremurile bune.
Din nou, notele au rasunat in urechile mele sub apasarile gratioase ale degetelor lui Raul , facandu-ma sa simt fericirea din acea seara, fericirea aceea de copil, pe care n-am mai simtit-o niciodata alaturi de tata.
-Opreste-te! i-am strigat eu.
Nu mai suportam nici macar pentru o secunda acele amintiri. Daca as fi continuat asa, mai mult ca sigur as fi fost coplesita de lacrimi, venite din apele tulburi ale sufletului meu. Amintirea tatei era una placuta, insa la un moment dat, inevitabil, indiferent de cat incercam eu sa ascund durerea si sa par puternica, sfarseam intr-o mare de trisete, invaluita de amintiri frumoase si dureroase.
Raul mi-a facut pe plac si s-a oprit. Ma privea uimit, neintelegand ce se intamplase cu mine. Am incercat sa nu-i dau timp pentru banala intrebare "Ce s-a intamplat?", la care eu minteam constienta ca el stie asta, "Nimic".
-De cand stii tu sa canti la pian? l-am intrebat afisand un zambet chinuit.
-Mama...Ea a tinut sa iau acele lectii particulare. Mi-am irosit doi ani din viata, mi-a raspuns el plictisit.
-De ce? Mi se pare super tare sa stii sa canti la un instrument, i-am spus eu, incercand sa-i fac un compliment.
-Si tu stii sa canti la chitara! mi-a zis el, probabil cu aceeasi intentie.
Am inceput sa stam tacuti, unul langa altul. Eu am fost prima care a spart gheata, in incercarea de a vedea ce s-a petrecut in inima lui la pierderea cuiva drag. Nu stiu ce ma apucase.
-Raul, imi spui si mie cum te-ai indragostit de Terri?
Brusc, am fost cuprinsa de regrete. Numai privind ezitarea lui in a-mi da raspunsul, simteam un nod in gat. Am deschis gura pentru a-i balbai o scuza, dar raspunsul lui m-a oprit.
-Pai, probabil ca stii toata povestea. Ma refer la faptul ca Terri a fost iubita lui Andrew, a inceput el sa-mi povesteasca. Am dat din cap in semn ca da. Pai,a continuat el, ea a fost sora celui mai bun prieten al meu. Il mai stii pe Justin? Am aprobat printr-un gest simplu. Despre el e vorba. De fapt, cand am intalnit-o prima oara, n-am stiut de relatia ei cu Andrew. Asta a fost printr-a opta. Am inceput s-o plac, mai intai ca persoana, si apoi...stii tu. N-am vrut sa-i spun lui Justin, asa ca el n-a prezis nevoia de a ma instiinta, despre Andrew. Am aflat eu. Am surprins-o in fata portii casei ei, sarutandu-se cu el. A fost ceva de genu...ca atunci cand eu te-am vazut cu Alex, in fata casei mele.
Am tresarit, la auzul numelui lui Alex. "O Doamne, acum ii inteleg nervii! de atunci" mi-am spus eu.
-Atunci ai inceput sa-l urasti pe Andrew? l-am intrebat eu cu toate ca-mi inchipuisem raspunsul.
-Nu. N-am facut nimic. Adica, imi era ciuda, eram gelos, dar n-aveam niciun drept s-o acuz cu ceva.
"Deci Raul nu a fost asa de egoist din totdeaunda." am gandit eu. Oricum, nu vedeam niciun motiv pentru care se enervase atata pe Andrew.
-Atunci? l-am intrebat eu curioasa. De ce erai suparat pe Andrew?
-S-au certat. Nici macar astazi nu stiu adevaratul motiv, da' din cate am inteles, ea credea ca el o insala, sau ceva de genu. S-a sinucis.
Am facut ochii mari. Nu-mi venea sa cred. Doamne, cat indurasera in tot acest timp cei doi. Multe lucruri mi-au devenit clare in acel moment, multe lucruri...Aproape am inceput sa plang gandindu-ma la momentul in care au aflat vestea, ei toti cei dragi, dar m-am stapanit. Nu vroiam sa-l intristez pe Raul mai mult decat era. Apropo de asta...
-Scuze, am soptit eu.
Simteam ca din nou, rascolisem trecutul. Numai de prostii eram buna.
-Nu-i nimic. Oricum, cu tine si cu Alex cum s-a intamplat? Eu ti-am zis tie.
Doamne, cum treceam de la un dezastru la altul, numai ca in cazul meu, Alex, era acolo, undeva VIU. I-am povestit tot, fara prea multa tragere de inima. Incepusem sa-l inteleg pe Raul. Eram fericita ca el imi povestise toate acestea fara niciun fel de protest. Consideram asta o dovada de incredre din partea lui. In loc sa incerc sa-l uit, am inceput sa-l plac din ce in ce mai mult. Eram fericita in preajma lui, si-i multumeam in fiecare zi lui Dumnezeu ca a facut in asa fel sa-l revad. Doar n-aveam sa pierd o astfel de ocazie? Mi-am propus sa-l fac sa ma placa si el, sa lupt pentru dragostea lui.
Sus In jos
Nuclear Boom
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Taur Numarul mesajelor : 526
Data de inscriere : 02/06/2009
Varsta : 83
Localizare : d;uh cauta-ma pe Onicescu 36

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Joi Iul 02, 2009 8:44 pm

Vaai, vreau sa-i vad pe Ash si pe Raul neaprat imrepuna, interesant nextu' asta, si Terri e ciudata pentru ca s-a sinucis pentru asta, asta e o poveste elaborata, adica ziceai de Terri atunci, si abea acum stim adevaru, e ca si cuma r fi scris de un scriitor foarte bun =3, si tu esti unul numai ca de fan-ficuri , proza XD
Sus In jos
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 23
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Joi Iul 02, 2009 11:10 pm

vai... biata fata s-a sinucis o_O .... sa mai pui. Love
imi place cum scrii. ne tii in suspans!
iubesc suspansul [desi e cam frustrant] !
:">
Sus In jos
Nuclear Boom
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Taur Numarul mesajelor : 526
Data de inscriere : 02/06/2009
Varsta : 83
Localizare : d;uh cauta-ma pe Onicescu 36

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Vin Iul 03, 2009 12:45 am

abea astept next'u'
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Vin Iul 03, 2009 3:07 pm

nuclear boom. ma "flambezi" :>
asa..si acum partea care va place voua.. Laughing
NEXTUL' <333

De cand cu decizia de a ma avanta inca odata in jocurile dragostei, am incercat tot felul de lucruri pentru a atrage atentia lui Raul. Ma simteam bine facand asta. Simteam ca inviasem. Nu ma incanta atat ideea de a fi cu Raul, ci ideea de a filtra, ca pe vremuri. Incepusem sa gandesc ca o fata batrana. Pentru numele lui Dumnezeu, aveam doar 18 ani. Aveam toata viata inainte. Doar nu urma sa ma inchid in casa in asteptarea lui Alex. Niciodata! El vrusese sa-l urasc. Nu-l uram. Totusi, trebuia macar sa ma obisnuiesc cu ideea, ca nu o sa-l mai vad. N-avea rost sa plang dupa el. Daca vreodata ar fi avut intentia sa se intoarca, mi-ar fi cerut sa il astept, m-ar fi anuntat de plecarea lui la facultate. Trebuia sa-i multumesc. Imi ofersise, o prima iubire perfecta (exceptand sfarsitul). Doamne, ce bine ma simteam!
Raul, parea ca nu-si daduse seama de intentiile mele, deci, nu-mi raspundea in niciun fel. Nu eram asa afectata. Imi aducea aminte, de vremea cand, impreuna cu Katy, stateam cu nasul in geamul clasei noastre din generala, cu ochii atintiti pe cei cativa baieti din scoala, care slava Domnului, se gaseau mereu in fata geamului, un loc din care ii priveam in tacere. Doamne, ce ne mai bucuram doar cand poate, ni se parea ca se uita la noi.
Incercam sa ma comport normal in prezenta lui si imi iesea, ba chiar, daca nu m-as fi cunoscut pe mine insumi, nu as fi intuit sentimentul ce i-l purtam skaterului MEU. L-am rugat sa vina din nou sa facem pregatire, in fond, aveam examene, nu? Spre norocul meu, a acceptat.
Ne-am asezat, ca de obicei, pe covorul pufos, plin de carti, caiete, pixuri, creioane si tot asa. Intre noi doi, era o masuta scurta in picioare, care si ea, era plina de carti si caiete. Ce studiosi paream. Raul chiar se straduia, in timp ce eu eram numai cu ochii pe el. Bine, Raul era chiar prea serios. Nu-mi dau seama ce-l apucase, dar parea ca in fata lui nu eram decat o fetita, care habar nu avea matematica. De fapt, ma cam enerva asta. Era orgoliul meu in joc, si de aceea am inceput sa-i arat ca sunt mai desteapta decat se astepta.
Intr-o zi, dupa ce aproape timpul pentru pregatire ni se scursese, el s-a rezemat de pat, in timp ce eu stateam intinsa pe jos, relaxandu-ma.
-Vad ca nu mai ai nicio poza cu Alex, a remarcat el.
Pai, eu incercam sa-l uit. Nu avea niciun rost sa-i vad chipul de fiecare data cand stateam in camera, desi, nu era o prezenta neplacuta (o prezenta imaginara). Oricum, daca cautam bine printre carti, jurnale, carnetele si alte chitibusuri, in mod sigur mai aveam deestule. Cine isi facea rabdare sa rasfoiasca acele caietele in care eu mi-am notat fiecare miscare pe care o facusem de cand ma mutasem, pana la despartirea de Alex. Atunci am inceput sa scriu cantece si poezii triste, in care imi exprimam clar sentimentul de singuratate. De cand l-am reintalnit pe Raul, le-am dat la o parte pe toate.
-Mda...l-am aprobat eu incercand sa-mi amintesc ultimul lucru pe care mi-l notasem in jurnal. Probabil aparitia lui Raul. Erau momente frumoase. "De ce sa nu continui?" m-am gandit eu.
-Asa repede l-ai uitat? m-a intrebat el, parca mustrandu-ma.
-A trecut aproape un an...maine, poimaine, termin si liceul...au trecut...sa vad...aproape zece luni. De ce? Tu n-ai uita-o pe Terri? Adica, inca te mai gandesti la ea cu regret, nostalgie?
Intrebarile astea, nu faceau parte din planul meu. Le-am pus profitand de moment. Acum, asteptam, aparent calma, raspunsul. In realitate, inima imi batea cu putere la gandul ca el s-ar putea sa se mai gandeasca la ea, seara, inainte de culcare pana-l ia somnul. Nu stiu de ce, dar atunci credeam ca si el facea ca mine, bine, eu ma gandeam la prezent, adica la Raul.
-Zici tu, pana la proba contrarie. Ce-ai face daca acuma ar intra pe usa asta? Ai mai gandi asa? Nu prea cred.
Ma gandisem la tot felul de raspunsuri, insa acesta m-a luat pe neasteptate. Nu ma gandisem niciodata la o intoarcere a lui Alex.
Am incercat sa ma concentrez in cautarea unui raspuns care sa lase loc de mai multe interpretari. Numai acolo nu-mi statea capul. De obicei, cand imi propuneam sa ma concentrez asupra unui fapt, nu puteam sa ma gandesc la nimic. La fel patisem si atunci.
-Nu stiu. Ma straduiesc...i-am raspuns eu afisand un zambet nesigur.
La auzul vocii ascutite a mamei, am parasit camera, rugandu-l pe Raul sa ma astepte, de parca nu putea sa coboare singur pana la usa. Aceasta m-a rugat sa ma duc pana in oras, asa ca am plecat impreuna cu Raul, caci aveam cam acelasi drum.
Pe drum, am uitat total de prezenta lui Raul. Intrebarea lui ma pusese pe ganduri. "Ce-as face daca, Alex ar aparea acum in fata mea?" ma tot intrebam eu.
-Hei, tu vii in banchet?
Aceasta intrebare, m-a smuls oarecum, din invalmaseala de ganduri in care eram prinsa.
-Normal ca vin, i-am raspuns eu sigura pe mine. Tu? l-am intrebat eu apoi.
Cu toate ca suna ca o intrebare formala, eu chiar eram interesata de decizia lui.
-Probabil...
-Cum adica? Trebuie sa vii. Cine stie cand ne mai vedem. Vii, nu-i asa? Haide, stiu eu ca vii...Vii, nu?
Doamne, incepusem sa aberez deja.
Am sesizat, intr-un sfarsit, faptul ca Raul, nu se oprise in loc din pura intamplare. Privea fix inaintea lui, uitand de prezenta mea. Mai mult ca sigur ca nu a auzit nimic din ce i-am spus. Nu l-am luat in serios, asa ca am inceput sa-mi flutur mana, inainte si-napoi, prin fata ochilor lui. La inceput, parea ca nu observase, insa la un moment dat, mi-a dat usor peste mana.
M-am enervat, si m-am uitat chiar eu sa vad ce il distrasese asa de tare.
Am ramas uimita.
Alex?!
Sus In jos
Pirate. Queen.
Admin
Admin
avatar

feminin Gemeni Numarul mesajelor : 678
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 23
Localizare : Pe undeva pe langa Bucuresti,Prin Bucuresti sau sub Bucuresti.Romanica\:d/

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Vin Iul 03, 2009 4:24 pm

Nuclearo Laughing
abramburica 2
ce ziceai?
ca se intoarce Alex?
na ca so intors.

Kitiii te vreeem Laughing
mai vreeeem!

Te rugaaaaaaam!
Neext!

_________________

その惑星を保存自分を殺し
traducere

...si acum...treci la treaba!
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Vin Iul 03, 2009 4:27 pm

Vreti si o sa primiti Laughing
Aveti rabdare Laughing
Sus In jos
Pirate. Queen.
Admin
Admin
avatar

feminin Gemeni Numarul mesajelor : 678
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 23
Localizare : Pe undeva pe langa Bucuresti,Prin Bucuresti sau sub Bucuresti.Romanica\:d/

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Vin Iul 03, 2009 4:30 pm

Rabdarea e o vritute
(ma rog:)) )
pe care noi nu o avem.

Hai fetele scoateti pancardele cu ¨Te iubim Kitiiiii¨
si treceti aici cu posturile.sa primim next.

_________________

その惑星を保存自分を殺し
traducere

...si acum...treci la treaba!
Sus In jos
Nuclear Boom
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Taur Numarul mesajelor : 526
Data de inscriere : 02/06/2009
Varsta : 83
Localizare : d;uh cauta-ma pe Onicescu 36

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Vin Iul 03, 2009 5:37 pm

daa, am avut dreptate vezi vezi vezi XD?
Next, " Te Iubim Kitiiii"
Sus In jos
Pirate. Queen.
Admin
Admin
avatar

feminin Gemeni Numarul mesajelor : 678
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 23
Localizare : Pe undeva pe langa Bucuresti,Prin Bucuresti sau sub Bucuresti.Romanica\:d/

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Vin Iul 03, 2009 6:01 pm

Repet
¨Te iubim, Kitiiiiii!¨

_________________

その惑星を保存自分を殺し
traducere

...si acum...treci la treaba!
Sus In jos
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 23
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Vin Iul 03, 2009 7:36 pm

cred ca pancarda e destula pentru a arata cat de mult vreau nextu' Embarassed

"Te iubim, Kitiiiiii!"
Sus In jos
Pirate. Queen.
Admin
Admin
avatar

feminin Gemeni Numarul mesajelor : 678
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 23
Localizare : Pe undeva pe langa Bucuresti,Prin Bucuresti sau sub Bucuresti.Romanica\:d/

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Vin Iul 03, 2009 11:35 pm

Asa fetele Laughing
data viitoare le si desenam

si inca ceava.o sa il vad pe Raul si la noate daca nu primim nextu curand :-s

_________________

その惑星を保存自分を殺し
traducere

...si acum...treci la treaba!
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Sam Iul 04, 2009 12:36 pm

omg! Si eu va iubesc pe voi Big grin

"Ce-as face daca Alex mi-ar aparea chiar acum in fata?"
Am evitat raspunsul in fata lui Raul, dar acum, eram pusa din nou in fata acestei intrebari.
Era chiar in fata mea, iar eu nu faceam nicio miscare. Stateam si-l priveam pur si simplu. Ne uitam unul la altul. Nu se schimbase prea mult si totusi, avea ceva schimbat pe care n-am reusit sa-l identific. Uitasem de Raul, uitasem de tot din jurul meu, cu exceptia lui.
Nu simteam nimic, doar un gol imens...Ce se intampla cu mine? Dupa trei ani in care gandul nu mi-a fugit niciodata la o alta persoana, acum, nu mai eram capabila nici sa ma bucur, sau...ma bucuram? Poate ca nu-mi dorisem sa apara. Tocmai reusisem sa trec la pagina urmatoare. Ma hotarasem sa nu inchid cartea, sa trec mai departe. Dar acum, nu mai eram sigura de asta.
Fara sa vreau. fara sa gandesc, m-am lasat purtata de picioare, pana am ajuns in fata lui. Il priveam in ochi. Nici el nu indraznea sa zica ceva, eu nu stiam ce. Asta ma punea in incurcatura. Probabil daca ar fi facut el prinul pas, sau macar sa continue gestul meu de a ma apropia de el, poate totul ar fi descur mult mai usor.
-Pot sa te imbratisez?
Nu stiu de ce l-am intrebat asta, insa simteam ceva in privirea lui, ceva care imi spunea sa nu ma apropii prea mult. Ochii lui albastri ma masurau din cap pana-n picioare. Si el uitase de prezenta lui Raul.
-Doar ca amici, mi-a raspuns el schitand un zambet, pe chipul lui insorit.
Probabil, avand in vedere faptul ca l-am iubit, ar fi trebuit sa ma deranjeze acest raspuns. El nu vroia sa continuam si probabil daca nu ne-am fi intalnit atunci, nici n-ar fi venit la mine. Nu stiu din ce motiv nu ma durea asta. Probabil pentru ca eu chiar il uitasem.
I-am sarit in brate cu toate ca, indiferent de raspunsul lui, probabil tot aici as fi ajuns. El m-a strans puternic la piept si aproape m-a ridicat pe sus, ca in filmele acelea siropoase. Ne strangeam puternic unul pe altul in brate. Nu visasem niciodata sa-l reintalnesc. Credeam ca-l uitasem, dar in bratele lui eram fericita, nu stiu exact din ce motiv.
Dupa vreo cateva minute, in care am stat imbratisati, a inceput sa slabeasca usor, stransoarea de dragoste, care ne tinea pe amandoi captivi.
-Te-ai impacat cu Raul? m-a intrebat el, privindul pe Raul,care fusese martor la toata aceasta scena.
L-am privit timp de cateva secunde. Parca nu-mi puteam aminti de vremurile in care eram certati. Parea totul atat de departe de real...Am incuviintat din cap zambind. Am vrut sa spun "da, si acum e pe lista!" dar era o prostie.
Am plecat toti trei tacuti. Peste vreo cativa metri, ne-am despartit de Raul, ramanand doar eu cu Alex. De abia atunci am inceput sa discutam. Nu am vorbit despre plecarea lui sau despre conditia pusa acelei imbratisari, ci doar despre scoala, prieteni, Amy...Habar nu am. Totusi, eu nu uitasem de asta, si imi doream sa aflu raspunsurile. Nu l-as fi judecat. Macar sa aiba curajul sa aduca subiectul in discutie, dar nu, el evita pana sa rosteasca in vreo propozitie cuvinte de genul, "plecare", "sfarsit", "facultate", "mama", trecut", si asa mai departe. Pana la urma, era vina lui. "Raul ar fi avut curajul sa-mi spuna asta!" Mi-am pus mana la gura, desi nu spusesem asta cu voce tare. Incepusem sa-l compar cu Raul...
-Alex, vad ca eviti sa-mi spui de buna voie exact de ce ai plecat, sau macar de ce imi pui asemenea conditii. Vreau sa aflu si eu. Ce zici, am dreptul?
Intrebarea parea plina de ironie, si intr-o oarecare masura, il uram pentru ca tacea. Daca pana atunci nu spusese nimica, cand am adus vorba s-a cufundat intr-o mare de tacere.
-Nu stiu cum ai trecut tu pe asta. Nici macar nu vrei sa mi spui. Nu stiu daca mai simti asta acum. Te-ai gandit vreodata la cat m-a afectat pe mine plecarea ta. N-ai putea stii. Nici nu vrei sa stii macar! Serios, Alex, nu crezi ca a venit vremea sa-mi explici?
Spusesem toate astea, cu o nervozitate vizibila in glas. Nu ma interesa atat de mult raspunsul, probabil pentru ca-l gandisem in toate modurile posibile. Totusi, ma enerva faptul ca el nu considera necesar sa-mi spuna.
Ne oprisem amadoi. El statea tacut langa mine, privind in pamant. Il intelegeam prin faptul ca nu avea curaj sa ma priveasca in ochi. Totusi, la un moment dat, am inceput sa regret ultima mea izbugnire. Poate ca fusesem prea dura. Pana la urma, si el m-a iubit, altfel, n-ar fi stat cu mine atata timp. Daca m-a iubit, exista o posibilitate foarte mare ca si el sa fi suferit, dupa despartirea noastra. Asta era logic!
-Scuze...am soptit eu, cu sincere pareri de rau.
-Nu! Ai dreptate. Meriti o explicatie, a inceput sa-mi zica Alex. In legatura cu plecarea mea, banuiesc ca stii totul...Adica, cu mama...Am plecat fara sa te anunt, pentru ca am sperat sa ma urasti. Te-am vazut cu Raul, si am crezut ca ai reusit, si de aceea, ti-am impus acea conditie, iar tu ai aprobat...amici...
"Mai tii la mine? Doar putin..oricat.." imi ziceam eu, privindu-l tacuta.
-Da, mai tin la tine! Dar, eu oricum am sa plec saptamana viitoare. Are rost sa o luam de la capat? Oricum dupa facultate, n-am sa ma intorc. Probabil o sa ma angajez la firma familei de acolo, ca fratele meu,.
Incredibil! Sunt sigura ca nu l-am intrebat cu voce tare, si totusi el mi-a raspuns.
Ma iubea...si el mereu mi-a dorit binele...mereu, iar eu, am inceput sa urlu la el. De ce nu l-am putut intelege? De ce l-am comparat cu Raul? Totusi, daca m-ar fi intrebat daca mai tin la el, ce i-as fi raspuns? Nu m-a intrebat, totusi...
-Mda...Ai dreptate.
Am raspuns scurt, iar dupa cateva secunde, timp in care ne-am afundat in tacere, am continuat.
-Eu..eu ma hotarasem sa-mi reincerc norocul.
-Cu Raul? m-a intrebat el, ridicandu-si privirea, fixandu-mi ochii caprui.
Ma simteam aiurea. Eu nu aveam obiceiul, sa ma descarc unui baiat, cu atat mai putin unei vechi iubiri...Singurele care aveau acces la astfel de dicutii erau fetele...Katy si foarte rar..Amy. Simteam o urma de gelozie in glasul lui, in gestul lui. Am regretat si aceste cuvinte, pentru ca sunt sigura ca l-a durut. Probabil, el gandise ca mine, credea ca doar el purta amintirea a ce a fost in sufletul lui...nici nu stie el...
-Nu stiu...i-am raspuns, nu prea credibila. Trebuie sa plec, i-am spus eu fara a astepta sa-mi zica ceva gen :"Ne mai vedeam", sau "Pa-pa!" Am fugit pur si simplu din calea lui.
Sus In jos
Pirate. Queen.
Admin
Admin
avatar

feminin Gemeni Numarul mesajelor : 678
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 23
Localizare : Pe undeva pe langa Bucuresti,Prin Bucuresti sau sub Bucuresti.Romanica\:d/

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Sam Iul 04, 2009 12:45 pm

Daca se intoarce la ala nu mai vorbesc cu Ash Laughing
Nu nu!
Nu Alex fatoo!Raul!

apropo
Cu Raul ce s.a intamplat?

hai ç
vrem next
(in care sa se descotoroseasca de Alex de preferat Laughing )
¨Te iubim, Kitiiiiiii!¨

_________________

その惑星を保存自分を殺し
traducere

...si acum...treci la treaba!
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Sam Iul 04, 2009 1:44 pm

Am alergat fara incetare si m-am oprit abia in fata magazinului, unde trebuia sa ajung initial. Ce ironic. Am plans dupa el atata timp, iar ,cand in sfarsit, il puteam privi in ochi, fata-n fata, fugeam de el. Eram ciudata...prea ciudata ca sa ma pot intelege.
Ajunsa acasa, m-am intalnit cu Raul in fata casei mele. Nu stiam ce cauta acolo, dar am inceput sa zambesc, mintind in oglinda sufletului...iarasi...
-Mi'am uitat telefonul, mi-a zis el.
Tocmai telefonul? Am incercat sa ma pun in locul lui, nu stiu de ce. Nu mi-a iesit. Eu n-as fi putut niciodata sa-mi uit telefonul undeva. De multe ori, cand nu-l mai simteam in buzunar, incepeam sa-l caut disperata, ca sa descopar mai tarziu ca fusese in mana mea in tot acest timp. Ce aiurea! Stiu.
L-am poftit inauntru. Il intelegeam. E greu fara telefon, mai ales cand nu ai credit. E parca ai fi complet rupt de lume. A inceput sa se uite amanuntit dupa el prin camera mea, in timp ce eu mi-am dat drumul pe salteaua moale a patului meu. Priveam pierduta tavanul. Ma gandisem de multe ori sa-mi pun o oglinda acolo, ca de fiecare data cand ma culc, sa ma vad pe mine si sa visez frumos. Glumeam. Nu eram nici chiar asa de narcisista. Oricum, m-am razgandit de frica sa nu se desprinda si sa-mi cada in cap.
Totul era asa de...alb...M-am gandit sa ma rog de mama sa ma lase sa-mi desenez peretii camerei. Imi suradea ideea, mai ales ca desenele mele nu erau rele deloc. Am inceput sa-mi imaginez o fata si un baiat tinandu-se de mana...sau un baiat, ca in animeuri. Nu-mi displacea deloc ceea ce vedeam.
-Asa de rau te-a zapacit discutia cu Alex?
Vocea lui Raul suna ca si cum incerca sa ma scoata din sarite. Doamne, cand isi pusese capul in fata ochilor mei, deasupra mea. M-am inrosit violent. Era asa simpatic. Parul lui negru, aluneca spre mine sub forma de sageti, iar in acea ipostaza ochii lui pareau foarte luminosi, probabil pentru ca bretonul ii dezglolise fruntea. Vroiam sa ma ridic, dar nu puteam, decat daca nu cumva vroiam sa-i dau un cap in gura (si nu vroiam!).
-La ce te referi? l-am intrebat eu incercand sa par cat mai normala.
Fara succes. Nu-i suportam deloc privirea, asa ca am inceput sa ma prefac interesata de unghiile mele. Intr-un final, si-a ridicat capul, si mi-a luat mana in mana lui.
-Ce e? l-am intrebat eu destul de uimita.
Uitandu-ma la el, mi-am dat seama de penibilitatea cu care eu facusem acelasi lucru cu ceva timp in urma.
-Nimic. Vroiam sa vad ce gasesti atat de interesant, mi-a raspuns el, incercand sa ma imite in curiozitatea cu care eu mi l-e studiasem inainte.
-Si? Ti-ai dat seama? l-am intrebat eu inca intinsa pe pat.
-Mnu...in afara faptului ca ai unghiile prea colorate. Esti un curcubeu. Nu ai ce face? Asta nu inteleg eu la fete...Va pierdeti timpul cu asa ceva, mi-a raspuns el pe un ton plictisit.
De fapt, nu stiu nici in ziua de azi ce era asa de colorat la unghiile mele. Crescusera putin peste limita normala si erau vopsite intr-un roz sters. Abia se observa. Am luat o perna si i-am dat in cap in joaca.
-Ia mai taci! i-am spus eu ridicandu-ma in capul oaselor.
S-a vaitat putin, cum ca-i stricasem parul, ca era sa cada si tot asa, insa, pan' la coada s-a calmat. Nu mai eram de mult atenta la el. Auzeam ca prin vis cuvintele lui lipsite de sens, insa eram cu gandul cu totu-n alta parte. De fapt, ma gandeam tot la Raul si totusi nu la el. Nu la el, cel de acuma, la el cel de la inceput, cel din ziua in care l-am cunoscut. Atunci, era rau, doar la suprafata. Am inteles si de ce ma ura, sau de ce incerca sa ma indeparteze. Ma confundase intotdeauna cu Terri si, probabil ca el credea, ca voi sfarsi la fel ca ea. Aici gresea. Asta era ultimul lucru la care as recurge. N-as face acest lucru nici in cea mai cumplita situatie. Pentru ca stiu ca platim fericirea in lacrimi si lacrimile in zambete. Daca azi plang, Dumnezeu imi va da si cateva zile fericite, pentru ca eu cred! Nu era cazul sa-mi iau viata pentru ca ma insela prietenul.
Gandindu-ma mai bine, Terri asta, era cam prostuta. Din cate imi spusese Raul, ea crezusae ca este inselata. Daca nu era? Daca isi luase viata fara motiv?
Alt motiv pentru care eu niciodata nu mi-as lua viata, ar fi tristetea pe care o las in urma. N-am intentia ca prin aceasta sa-mi arat importanta sau ceva de genu, insa, sunt sigura ca cineva in lumea asta ar suferi, iar la mama ma gandeam in primul rand. De la moartea tatei, suferise foarte mult, iar asta ar fi distrus-o complet. Ce-i mai cumplit pentru o mama decat moartea propriului ei copil?
M-am hotarat sa fac cumva sa ma intorc in orasul in care locuiesc inaintea inceperii liceului, pentru a vizita locul de veci al tatalui meu. Vroiam sa-i spun cat de dor imi era de el sai sa-i arat ca nu l-am uitat, deci sunt sigura ca de acolo, de undeva de sus, el ma privise in tot acest timp si stia asta.
-Vii in banchet? l-am intrebat eu brusc pe Raul.
Ce usor schimbasem subiectul...
-Mai, da' ce esti asa interesata? m-a intrebat si el pe un ton banuitor.
-Hei, suntem colegi. Intrebam si eu asa, tu faci ce vrei.
Am mintit. Doar nu puteam sa-i spun ca vreau sa am multe, multe amintiri cu el si ca poate nu o sa-l mai revad dupa terminarea liceului. Daca se hotarase sa urmeze facultatea in alta tara, ca si Alex?
-A, si eu care credeam ca inca ma mai iubesti...a raspuns el, prefacandu-se trist.
-Termina mai! i-am strigat eu plictisita de glume proaste, dandu-i inca o data cu perna in cap.
-Reao! Las' ca plec acasa, m-a anuntat el bosumflat.
Dupa ce a plecat Raul, i-am cerut mamei voie sa ma duc sa-l vizitez pe tata. Aceasta a incercat sa para puternica, asa ca mi-a dat voie. Singura problema era ca Allan ma insotea. Eu am luat-o si pe Katy, Amy si pe Andrew.
Am planuit si am calculat eu acasa sa-i tin pe toti patru sa vad care la cine se duce. Eu as fi fost in plus, dar nu-mi pasa. Si asa o cam neglijasem pe Katy in ultimul timp.
Ajunsi in oras, eu si Katy am inceput sa rememoram micile jocuri de-a spioancele, cand stateam pe bancile din parc, aparent indiferente, insa in realitate eram cu ochii dupa cate vreun baiat. Aveam o lista de cinci baieti, pe care ii consideram noi doua cei mai frumosi. Katy a tinut sa-l bagam si pe fratele meu.
Ne cam impartiseram in grupe. Eu ma aflam intre Katy si Al, iar in spatele nostru, Amy si Andrew, ne urmareau buimaciti de ce prostii ne aminteam noi doua. Doamne, ca tot veni vorba, ce idiotenii faceam...
Brusc, mi-am adus aminte de rolurile principale pe care Al si Katy, le primisera in Romeo si Julieta. Cand i-am intrebat cum a fost, cei doi au preferat sa taca. Am vorbit cu Katy in particular si mi-a zis ca l-a vazut nemultumit pe Al, asa ca a renuntat la rol. Atunci, el de ce era nervos?
Am ajuns la mormantul tatalui meu. Restul ne asteptasera la poarta cimitirului, intrand decat noi, cei doi frati. Tata murise intr-un accident de masina cand nu aveam nici opt ani. De atunci, mama s-a inchis in ea si slabise ingrozitor. Toti am suferit enorm, insa eu eram doar un copil pe atunci. Tocmai de aceea, n-am inteles prea bine despre ce era vorba. Ma gandeam ca-i bine, ca tata era la ingerasi, la Dumnezeu, in Rai...Ce naiva eram..
Sus In jos
Nuclear Boom
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Taur Numarul mesajelor : 526
Data de inscriere : 02/06/2009
Varsta : 83
Localizare : d;uh cauta-ma pe Onicescu 36

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Sam Iul 04, 2009 1:47 pm

si eu ca Pen', la Raul, daca nu se transforma in Luna Noua povestea, e frumoasa, dar daca se intoarce Ash la Alex, aoleu, aoleu XD
" te iubim Kitiiiiiiii!"
pana sa postez eu comentariu epntru ala de sus ai psotat tu;)) alt next
[edit]: ce-mi place, nu s-a dus la Alex, dar ma asteptam sa se sarute acolo la ea in camera sincer Embarassed
Sus In jos
Pirate. Queen.
Admin
Admin
avatar

feminin Gemeni Numarul mesajelor : 678
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 23
Localizare : Pe undeva pe langa Bucuresti,Prin Bucuresti sau sub Bucuresti.Romanica\:d/

MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   Sam Iul 04, 2009 2:04 pm

Muhaha.
Alex a disparut
Disparut sa ramana

´`Te iubim,Kitiiiii!``
next <3

_________________

その惑星を保存自分を殺し
traducere

...si acum...treci la treaba!
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Un zambet poate indulci o inima?   

Sus In jos
 
Un zambet poate indulci o inima?
Sus 
Pagina 3 din 4Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3, 4  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Greeny Mind :: DIVERSE :: Creation Zone :: FanFics-
Mergi direct la: