Greeny Mind
Bine ai venit pe forum! Te rog sa te inregistrezi, sau daca esti deja membu al acestiu forum sa te conectezi. Multumesc!
Greeny Mind

Think Green!
 
AcasaAcasa  PortalPortal  CalendarCalendar  FAQFAQ  CautareCautare  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiţi | 
 

 Memorii reflectate in diamant

In jos 
AutorMesaj
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 23
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Memorii reflectate in diamant   Mar Iun 16, 2009 5:45 pm

Deci...este despre un personaj Renee Nimps care apare şi în povestea "Rosaline Dark" scrisă de Diva. Ea îşi scrie viaţa de la început! La început nu o chema Renee ci Valdis, iar Erick este Eirikr...sper să vă placă Big grin

[Acesta este povestea lui Renee Nimps înainte si după ce se intâlneşte cu Rosaline Dark.]

"Ca şi cum nu am exista totul se şterge, eu am trăit 838 de ani şi mai am doar câţiva ani de trăit şi acum vă povestesc cum trecerea mea pe acest pământ a fost uitată la fel şi a celor mai buni prieteni:
-Rosaline Dark
-Elizabeth Collins
-Cezar Markhood
-Vlad(imir) Markhood
si a familiei mele care a murit cu mult timp in urma..."-Renee Nimps



Capitolul I- Memeorii din îndepărtatul nord

Partea 1-Luna argintiului abis

E frig afară, iar fulgii albi de nea curg necontenit din cer. Zăpada s-a aşternut peste plantele din curtea conacului. Stau la măsuţa mică din lemn de nuc cu stiloul în mână şi scriu privind pe fereastră. E întuneric şi rece în cameră,dar nu mă obosesc pentru a mai face focul în şemineu. Dacă Rosaline, prietena mea de mult trecută în lumea amintirilor, ar fi fost aici ar fi făcut focul şi ar fi încercat să mă facă mai veselă. Dar toţi cei pe care i-am cunoscut au dispărut sau au plecat pentru a-şi scrie în filele vieţii, aventura. Dar privesc către caietul îngălbenit de vreme şi pentru o clipa ochii îmi fug catre lumânarea care pâlpaie făcând urme lungi pe pereţi.

Povestea mea începe cu 838 de ani pe vremea când aveam doar 17 ani. Ziua aceea, mi-o amintesc şi acum.

Era o zi frumoasă de vară. Ierburi mărunte ieşiseră proaspăt din adâncurile pamântului, iar fetele şi femeile din sat îşi îmbrăcaseră pentru prima data în acel an rochiile din piei ormamentate cu flori uscate sau frunze. Cele mai bogate a căror soţi asa cum era şi tatăl meu, Loki, aveau rochii din bumbac sau mătase frumos brodată.Traiam în părţile din nord la Malurile de Sud căci faţă de alte popoare ale nordului noi trăiam mai în sud. În vremea aceea existau cinci popoare: Malurile de Sud, Câmpiile îngheţate,Calea furtunilor, Fiordurile de Nord şi cele de Sud. Deşi între Fiordurile de Nord şi de Sud se iscase un mare război, ţara noastă nu luase şi ea parte la acest război.

Mi-am împletit părul şi am plecat în pădure după mama mea şi surorile mele care erau la cules de ierburi. Mă trezisem mult mai tărziu după răsăritul zorilor sau „revărsarea luminii” aşa cum o numeam adesea cănd vorbeam despre asta. Pentru ca tatăl meu era plecat în una din călăltoriile sale la vânat de ursi argintii şi de foci sau cum le mai spuneam „Burţile mării” m-am gândit sa îl iau cu mine pe prietenul meu cel mai bun (şi singurul meu prieten) Fryr. Era un tânăr vânjos, cu pletele lungi şi aurii , ochii verzi şi cu trei capete mai înalt decât mine. În acea zi era plecat cu tatăl sau la tăiat de lemne aşa că am decis să merg singură în pădure.

Lumina soarelui nu reuşise să topească zăpada, însă unele flori mai îndrăzneţe ieşiseră din zăpadă. Am rătăcit mai multe ore până ce am ajuns la „Copacul Kandafarth” sau „Copacul-Somnului” aşa cum îi mai spuneau bătrânele. Era gros şi mare, cu scoarţa crăpată de vreacuri. Legenda spunea că frumoasa zeiţă a naturii Necrolai, după ce a readus vegetaţia la viaţa s-a închis singură în acest copac, adormind pentru eternitate. Pe un din crengile groase ale copacului un bărbat stătea privind un trandafir roşu pe care îl avea în mână(pe atunci nu ştiam ce fel de floare era). Semăna cu toţi cei din tarile nordice: înalt, blond cu ochii albaştri ca ai marii. Diferenţa era că avea pielea alba ca marmura şi nu puţin roşiatică aşa cu o aveau ceilalţi. Era frumos însă ceva îmi spunea că îl mai văzusem odată, cândva. Se uita la mine, iar după o secundă pe chip îi înflori un zâmbet şiret.
- Ce caută o floare a verii în părţi atât de reci?Răspunsul este în stele, şopti el.
- Mă scuzaţi că v-am deranjat! am spus speriata.
- Nu m-ai deranjat din contră. Numele meu este Eirikr şi vin din Fiordurile de Nord.
- F-Fiordurile de Nord?
- Da... Caut pace împreună cu tatăl meu.
- Dacă vrei vin-o în sat. Poţi să iei mâncare şi apă de acolo.
- Nu. Avem tot ce ne trebuie. Aş putea afla numele tău gingaşă floare?
- Numele meu este Valdis!
- Valdis..un nume perfect pentru o asemenea floare.

Felul în ca îmi spunea „floare” era ca şi cum eram un fulg de zăpadă care la cea mai mică atingere se topea. Poate că şi aşa eram pe atunci când nu ştiam cu adevărat cine eram. Un fulg care putea fi topit cu o singură atingere, cu o singură suflare. În acelaşi timp el işi expima şi grija şi simpatia pentru mine, dar nu ca a unei iubite, ci ca unei surori de mult pierdută.

În următoarele luni care au urmat mergeam în fiecare zi şi vorbeam cu Eirikr. Mă depărtasem de Fryr, de mama şi de cele patru surori ale mele:Auda, Eira, Lifa si Nessa. De fiecare dată când stăteam lângă ele mă simţeam străină şi pierdută. Nu le mai priveam ca şi cum ar fi fost familia mea ci alţi săteni. Nu le mai spuneam despre fantomele pe care le vedeam, căci de la cinci ani am putut să văd spiritele celor morţi, ci în schimb îi spuneam lui Eirikr care mă asculta fără să mă critice.

Săteam într-o zi cu el pe una din crengile copacului şi a scos din buzunar o carte. Era micuţă, groasă, învelită în piele neagră. Titlul era cusut cu fir de argint, iar paginile erau din pânză cu textul cusut în negru.
- Ce este....
- Un cadou de la mine.Acceptă-l te rog,şopti el.
- Desigur, i-am răspuns în şoaptă.

Am purtat cartea oriunde aş fi mers şi orice aş fi făcut. L-am citit şi am fost surprinsă să văd că acolo nu era de fapt decăt o scurtă istorie a Ţării Nordului deşi tot ce era povestit nu era făcut de oameni ci de elfi,pitici,spiriduşi,vampiri.
Lucrul ciudat era că acea carte se numea „Luna argintiului abis”.


Ultima editare efectuata de catre north_will in Mier Iun 17, 2009 1:14 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
Diva
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Capricorn Numarul mesajelor : 682
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 24
Localizare : ~dark palace~

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Mar Iun 16, 2009 7:15 pm

moama...damn i luv it Love..felul cum ai descris si cum ai amintit de Rosaline..ma face mai sentimentala decat in alte dati...ma bucur k am inceput Rosaline Dark cu tine..nu regret nici o clipa lucrul asta!

_________________

...~Aishiteru The GazettE~...
...I wanna pe mine cuz i love you!...and because I need you!...and because I feel you right here, with me...

Why does your pain touch me so? Surely It's because I was afraid of repeating history and losing you!...
Sus In jos
http://night-fantasy.forumotion.net
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 23
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Mar Iun 16, 2009 7:40 pm

sa inteleg ca iti place? ma bucur....o sa postez urmatorul maine cred....sper sa fie gata Smile
Sus In jos
Diva
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Capricorn Numarul mesajelor : 682
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 24
Localizare : ~dark palace~

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Mar Iun 16, 2009 7:43 pm

uh..de-abia astept..

_________________

...~Aishiteru The GazettE~...
...I wanna pe mine cuz i love you!...and because I need you!...and because I feel you right here, with me...

Why does your pain touch me so? Surely It's because I was afraid of repeating history and losing you!...
Sus In jos
http://night-fantasy.forumotion.net
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 23
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Mier Iun 17, 2009 1:17 pm

asta este şi continuarea.....


Partea 2: Şi iată că speranţa s-a stins!

Vara trecu pe nesimţite, iar într-o zi de inceput de iarna tata, Loki, a venit acasă din călăltoria sa aducănd doua piei de ursi argintii, grasime de balena si şapte foci grase. Mama a făcut haine pentru toţi. Pantaloni, fuste, haine, căciuli şi alte lucruri de îmbrăcat care aveau sa ne foloseasca iarna care avea să vină. A împărţit cu surorile mele care erau căsătorite, focile şi m-a rugat pe mine să îi pun cu sare carnea. Tot satul era agitat, iar toţi se întrebau ce aveau să facă la iarna. Eirikr m-a ajutat şi am găsit nişte flori rare pentru ceai ca să ajute la diferite boli.

A inceput sa ningă semn că vara se terminase. Am mers la Eirikr care era la copac asteptând. Parea trist.

- S-a întâmplat ceva?am întrebat îngrijorată.
- Nu...doar că am decis să mergem înapoi în Fiordurile de Nord. Războiul s-a
încheiat aşa că tatăl meu a primit o scrisoare. Îmi pare rău,şopti.
- Nu e nimic...ne vom mai întâlni?
- Nu voi uita nici o dată o floare atât de specială ca tine. Te voi păstra în suflet...

Cu asta Eirikr plecă şi am rămas singură. A trecut iarna, iar vara veni din nou cu
aceleaşi flori si ierburi. Am aşteptat în fiecare zi la copac dar nu a mai venit. Îmi închipuiam că avea să vină. Tata plecă în călătorie şi m-am rugat in zadar să mă ia cu el, dar nu a vrut. Pleca să aducă piei, foci, peşti, grăsime de balena şi lemn pentru nunta surorii mele mai mici, Eira. Avea să se căsătoreasca cu fostul meu prieten Fryr. Eu şi cu Fryr ne departasem din vara de cand ma intalnisem cu Eirikr. La început a încercat să mă urmarească şi să vadă ce se întampla cu mine, dar cu timpul a început din ce in ce mai rar să vorbească cu mine până ce s-a oprit. Sora mea mai mică, Eira, care nu ma mai avut pe mine să îi port de grijă aşa că s-a îmrietenit cu Fryr. Probabil că se iubeau, dar căsătoria a fost acceptată de tatal meu doar pentru că tatăl lui Fryr era un negustor bogat care putea să ajute familia cu diferite produse.

Încă mai speram ca aveam într-o zi să mă căsătoresc. Nu cu Eirikr. Nu. Pe el îl iubeam ca pe un frate care îmi înţelegea problemele. Din nefericire nu aveam să mă căsatoresc nici o data, dar eu tot timpul amavut vie aceasta speranta ca ma voi casatori.

Timpul a trecut repede. Iernile si verile au trecut pe lângă mine fără să realizez. Aveam 38 de ani şi nu mă căsătorisem. Trăiam într-o căsuţă mică de la marginea satului. Mâncarea era sărăcăcioasă căci tatăl meu o ducea prost. Într-un an marea crescuse atât de mult încât satul a fost inundat. Atunci Eira, Fryr şi toată familia sa s-au mutat. Nu au mai putut să ne ajute căci plecaseră în Fiordurile de Sud.
Venise vara şi am reuşit să găsesc lemne pentru foc. În acea vara am muncit pentru a găsi provizii şi lemne. Marea se dezgheţă la mal şi am putut să mă privesc pentru prima dată în trei ani. Nu mă schimbasem de loc. Arătam ca la 17 ani. Părul, lung si auriu împletit, ochii albaştri albiciosi si pielea palidă ca zăpada . „Parcă eşti făcută din gheaţă şi zăpadă!” spuse mama într-o zi. Îmbătrânise, dar ochii îi rămaseră aceeaşi: verzi şi strălucitori. Părul său argintiu cu câteva fire aurii şi pielea roşie. Singura care mai rămăsese în sat era Auda. Era căsătorită cu Torr şi avea patru copii:o fata şi trei băieţi.

Apoi am înţeles că nu mai aveam să îmbătrânesc, ceva se întâmplase cu mine. Trebuia să plec şi încă repede. Cum vara era pe sfârşite a început să ningă. Am mers repede la casa parinţilor.

- Mamă?
- Da?întrebă aceasta de după sobă.
- Mă duc să mai caut lemne....
- Să te întorci repede căci văd că o sa ningă...dacă nu vii in trei ore trimit pe cineva
după tine..
- Multumesc, mamă!
- Să nu-i spui tatălui tău de asta!stigă ea.

Am mers adânc în pădure. Cu cât înaintam îmi era mai frig, iar ninsoarea se înteţea.
Am strâns lemne, dar în timp ce ma întorceam am alunecat. M-am rostogolit până ce nu am mai simţit pământul. Cădeam! M-am lovit tare cu capul de ceva.

Un singur gând l-am dus până la capăt:”Şi iată că speranţa s-a stins!”
Sus In jos
Diva
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Capricorn Numarul mesajelor : 682
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 24
Localizare : ~dark palace~

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Mier Iun 17, 2009 1:29 pm

ma crezi ca eu mai aveam putin si plangeam? e trist.. life sucks Crying or Very sad(..astept nextu

_________________

...~Aishiteru The GazettE~...
...I wanna pe mine cuz i love you!...and because I need you!...and because I feel you right here, with me...

Why does your pain touch me so? Surely It's because I was afraid of repeating history and losing you!...
Sus In jos
http://night-fantasy.forumotion.net
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 23
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Mier Iun 17, 2009 1:55 pm

asta e mai scurt da ma rog...merge


Capitolul II: Pădurea florilor de mucegai

Partea 1:O decizie greşită

Mi-am revenit şi am reuşit să merg cat mai departe de sat, nici acum nu ştiu cum am scăpat timp de o lună fără mâncare şi cu zăpadă în loc de apă. M-am îndreptat spre Sud acolo unde avea să fie cald. M-am instalat în Spania cu alt nume: Willsbellmosa Carter şi am trăit acolo 100 de ani. Nu aveam să aflu niciodată ce se întâmplase cu familia mea sau că nu mai aveam să mă întorc în Ţările Nordului [Norvegia,Germania,Suedia aşa cum le spun azi]. M-am mutat apoi în Franţa schimbându-mi numele în Fiona Floshbergs şi acolo am stat tot 100 de ani.

Am continuat să ajut fantomele şi am aflat că puteam să le ating şi ele mă puteau atinge sau chiar ataca.
În aceşti 200 de ani am trăit liniştit stând departe de oameni, dar totul avea să se schimbe când am plecat din Franţa în Anglia. Acolo aveam să încep o aventură care mă urmareşte şi acum şi aveam să văd lucruri care îmi fac pielea de găina şi când mă gândesc acum după tot acest timp şi toate din cauza lui Eirikr şi a fantomelor.
Sus In jos
Diva
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Capricorn Numarul mesajelor : 682
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 24
Localizare : ~dark palace~

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Mier Iun 17, 2009 2:16 pm

ma omori cu mucegaiul!!! in fine..imi place..next please!

_________________

...~Aishiteru The GazettE~...
...I wanna pe mine cuz i love you!...and because I need you!...and because I feel you right here, with me...

Why does your pain touch me so? Surely It's because I was afraid of repeating history and losing you!...
Sus In jos
http://night-fantasy.forumotion.net
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 23
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Mier Iun 17, 2009 2:22 pm

nu am ce face!imi place mucegaiul!

Partea 2:Elizabeth Collins

Am ajuns in satucul din Anglia intr-o dupa amiaza ploioasa de vara cu cele putine bagaje pe care le aveam. Satul era mic, inconjurat de dealuri imipadurite si situta pe malul stang a unui rau care curgea repede printre dealuri. Aveam o casa mica la marginea orasului.
Intr-o dimineata calda in timp ce incercam sa tai crengile trandafirilor vecina mea, Elizabeth Collins prin dreptul gardului meu cu cei trei copii. Era o femeie in florea varstei, dudulie, mica de statura cu obrajii rosii, ochi caprui si parul negru impletit intr-o caoda la spate.
- Buna dimineata vecina!striga ea.
- Buna dimineata,am raspuns plictisita.
- Ce faci?
- Tud trandafirii.
- Capul sus! Nu cred ca m-am prezentat, ce nepoliticos din partea mea! Numele meu
este Elizabeth Collins, iar acestia sunt : Matterw, George si Martha.
- Kathleen Parker,am spus caci imi schimbasem numele cand ma mutasem.
- Ma bucur sa te cunosc! Poate vii la un ceai duminica?
- Da....sigur....
- Vin-o duminica la 10 dimineata!
- Desigur.
- La revedere!
- La revedere.
Vorbisem momoton, simplu si plictisita. Intr-un cuvant nepoliticos! Dar la vremea
aceea nu imi pasa. Si imi plaus nu suportam sa merg la cineva care avea familie. Imi aminteam de familia mea si asta ma durea. Am stat si am citit toata ziua.
Dimineata urmatoare ploua cu galeata. Iubeam ploaia caci era asemanatoare cu ninsoarea: rece si imi aducea aminte de lucrurile frumoase pe care le faceam cu familia mea. Am mers la Elizabeth unde m-a primit impreuna cu sotul ei Nigel la ceai.
- In perioada asta sunt ciuperci!exclama Elizabeth.
- Ciuperci?
- Da! Nu iti plac?
- Ba da!
- Atunci de ce nu vii maine?
- Sigur.
Ma simteam fericita pentru prima data in 200 de ani. Restul a trecut repede si am ajuns acasa gandindu-ma cum avea sa fie maine.
M-am sculat inainte de revarsatul zorilor si m-am pregatit. Cand Elizabeth a venit am
plecat repede spre padure. Am ajuns la capatul satului si am zarit prin padure o poteca serpuita care se pierdea printre copaci.
- Mai e mult?am intrebat.
- Doar cateva ore de mers pana la poienita!
- Perfect.
Am mers impreuna pe poteca si pe la amiaza am ajuns la o poienita.
- Aici e!sopti Elizabeth ratandu-mi ciuercile care cresteau.
- Multumesc.
Am cules pana ce am zarit continuarea potecii.
- Elizabeth!am strigat. Nu mai sunt si pe aici?
- Nu!spuse ea ingrozita. Nu mergem pe acolo!
- De ce?
- Lucruri groaznice li se intampla celor care se a ventureaza prea adanc in padure.
- Lucruri groaznice?Ce fel de lucruri goraznice?
- Ei bine...vecina mea si-a pierdut cei doi copii in padure si i-au gasit padurari
spanzurati de copaci,sopti ingrozita.
- Ce?!am soptit.
- Haide!Trebuie sa ne intoarcem.
Am mers drumul spre casa in liniste. La ocotitura o miscare imi atrase atentia. In fata
mea ai aparut doi copii: o fetita si un baiat. Aveau parul blond si ochii caprui i erau imbracati ingrijiti. Speriata am tipat si am cazut jos.
- Esti bine? intreba Elizabeth
- Da...doar un sarpe!Scuze!
- Haide! Nu mai aveam mult de mers.
Fantomele disparusera si am mers direct acasa. M-am asezat in pat si am incercat sa nu
ma gandesc la ce auzisem astazi.
Sus In jos
Diva
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Capricorn Numarul mesajelor : 682
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 24
Localizare : ~dark palace~

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Mier Iun 17, 2009 5:07 pm

interesant..si padurea..interesant din nou..nextu!

_________________

...~Aishiteru The GazettE~...
...I wanna pe mine cuz i love you!...and because I need you!...and because I feel you right here, with me...

Why does your pain touch me so? Surely It's because I was afraid of repeating history and losing you!...
Sus In jos
http://night-fantasy.forumotion.net
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 23
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Dum Iun 21, 2009 3:38 pm

-Partea 3 : Noaptea printre stele reci-

„Valdis!!!!Ajuta-ne!!” m-am trezit speriata si transpirata respirand greu.
- Un cosmar...doar un cosmar,am soptit.
De fiecare data cand o fantoma avea nevoie de ajutorul meu aveam cosmaruri. Am
auzit vocea unei fetite speriate. M-am ridicat din pat si am mers spre fereastra. Inca era noapte si am cautat clepsidra care curgea si era pe terminate. Trebuia sa fie in jur de ora 12. Afara luna plina si rosie stralucea puternic. In gradina totul era neclintit. Am decis sa merg la plimbare. Afara aerul era rece si o liniste de gheata se asternuse. Am mers nervoasa pe drum privind in jur. Aveam senzatia ca ma urmareste cineva. Pasi usori imi ajunsera la ureche si m-am orit tinandu-mi rasuflarea. Am dat usor din mana si cava s-a miscat. Am tipat tare si cu stupoare am realizat ca era de fapt umbra mea. Am rasuflat linistita.
- Uhuhuhu! striga o bufnita din copacul de langa mine.
Am tipat pentru a doua oara speriind biata bufnita care sara din copac.
- Fii serioasa Valdis!mi-am spus eu. Te sperii pana si de ubra ta! Nu exista nimeni
care doareste sa te manance de vie!Fii serioasa!am incercat sa ma imbarbatez cu voce tare.
M-am gandit la fantome, suflete fara liniste. Ele sunt sufletele unor bieti oameni. Citisem din cartea lui Eirikr despre un alt tip de fantome. Fantome care pleaca in stele si cele care merg in animale. Dar nu fost atacata de nici o fantoma asa ca nu aveam de ca sa ma ingrijorez.
M-am relaxat si am inceput sa merg usor pe drum. Apoi un ras rece si badjocoritor imi facu pielea de gaina.
- Tu esti aia Valdis?
M-am intors pe calcaie, iar in spatele meu statea un barbat inalt cu parul lung, negru si ochii negri, imbracat in negru. Zambea, iar dintii din fata ii erau mai lungi. „Vampir!!!” striga disperata mintea mea.
- Cine esti?am spus spriata.
- Sa inteleg ca tu esti! Am venit sa te iau!
- Unde?!am spus panicata.
- Acolo unde e locul tau!zambi sinistru.
Am luat-o la goana prin padure si la un moment dat m-am oprit ascultand atenta in jur. O miscare in unul dintre tufisuri ma facu sa tresar. Doi ochi galbeni ma priveau dintre frunze, iar un lup mare si cenusiu sari din tufis. Era gata sa ma manance la cina. Am cazut pe iarba si mi-am inchis ochii gata sa simt durerea. Un urlet prelung ma facu sa-mi deschid ochii si sa vad cum lupul este aruncat intr-un copac si cum cade jos intr-o balta de sange. Incepu sa se schimbe in om si l-am recunoscut pe sotul Elizabethei, Nigel. Cel care il tinuse departe era strainul de mai inainte. Acesta parea mandru de asta si se intoarse catre mine.
- Acum, Miss Valdis, daca ati binevoi sa ma urmati.
- Nici gand!
- Eu am incercat sa o iau cu frumosu’.
A venit spre mine si m-am departat pana ce am dat cu spatele de copac. Se aproprie de
mine si vru sa ma apuce de mana cand o figura din spatele sau imi atrase atentia.Era o fata de varsta mea, de fapt o fantoma care tinea in mana o creanga groasa. Nu mai vazusem fantome care sa aiba atat de multa energie incat sa sustina o creanga. O ridica si il lovi pe barbat in poalele capului. Incepu sa sangereza si ramase nemiscat pe pamant. Fantoma ma prinse de mana si ma trase dupa ea. Am fugit pana acasa impreuna unde am baricadat geamurile si usa.
Dupa ce mi-am revenit am apucat sa o examinez. Avea parul castaniu, prins in doua cozi in pamblici si ochii albastri. Era imbracata intr-un kimono albastru spre verde cu flori mov. Nu parea sa aiba mai mult de 15 ani.
- Esti din Japonia?am intrebat curioasa.
- Eu? Tu tocmai era sa fii omorata de un varcolac si rapita de un vampir si te intrebi de asta?
- Scuze...eu doar ca....
- Esti iresponsabila! Puteai fi ucisa...un om normal nu ar face asta!striga fata.
- Dar nu sunt un om normal! Te pot vedea pe tine!
Fantoma se ori si ma privi uimita. Se uita la ea insusi si pe fata ii aparu o urma de
durere.
- Scuze..eu mai uit uneori.Si cum inca mai pot sa ating obiectele.
- Cum de poti face asta? Cum te numesti?
- Ma numesc Sara Cho Naburaki si vin din Japoni cum ai spus si tu... nu stiu cum de
pot face asta. Stiu doar ca majoritatea fantomelor nu pot si sunt invidioase. In afara lui Kim si Tim.
- Kim si Tim?
- Sunt copii pe care i-ai vazut in padure..saracii de ei..erau aici cand am venit si tot
ce vor este sa fie razbunati.
- Dar cine ar face asa ceva unor copii.
- Nu stiu... stiu doar ca varcolacii si harpiile nu pot face asta... si nici vampirii!
Trebuie sa fie altcineva...
- Exact...varcolacii, harpiile si vampirii nu pot face asta....Varcolaci?! Vampiri?! Harpii?! am strigat eu.
- Nu stiga! Da..nu stiai ca in lumea asta nu mai sant si alte animale mitologice in
afara fantomelor?
- Nu?!
- Ei bine sunt!
- Cum ar fi?
- Harpii, varcolaci, telepati, unicorni, pitici, gnomi dar cele mai puternice rase sunt :
vampirii s elfii.
- Ce e atat de speciali la ei?
- Ei bine exista niste aspecte pe care nici o rasa nu le are sunt nemuritori, extremi de
puternici si de inteligenti! Desi in arta razboiului si a armelor se pricep cel mai bine vampirii. Potiunile si magia tot ei! Foarte putini elfi stiu magia...
- Nu pot fi chiar asa!
- Nu l-ai cunoscut inca pe seful Mafiei Negre.
- Mafia Neagra?
- Da! Este o organizatie din care fac parte oameni, spirite, dragoni si varcolaci. Sunt
foarte puternici si nu e bine sa ai vre-o legatura cu ei. Cel mai rau este seful lor: un vampir foarte puternic pe nume Armin!
- Si vrei sa ma tem de ei?
- Da! Acela a fost unul dintre ei! Tao Yong si ai noroc ca vin zorile si nu poate
suporta lumina zilei...
- Vrei sa spui ca superstitiile acelea sunt adevarate?
- Da! Ei bine nu toate... tepusele, lumina zilei pot omora un vampir. Argintul ca si
crucile il ranesc si il slabesc. Dar se poate uita in oglinda.Dar depinde....
- Depinde de ce?
- De ce fel de vampir este...
- Cum adica?
- Sunt mai multe feluri de vampiri...
- Te rog, explica-mi.
- Cei mai puternici sunt vampirii nobili...care sunt foarte putini ramasi in
urma. Pe ei nu ii afecteaza lumina soarelui, argintul, usturoiul si crucile. Dar pot fi omorati
de o tepusa insa foarte greu. Apoi urmeaza cei care se transforma in vampiri doar in noptile cu luna rosie acestia nu sunt la fel de puternici ca cei cu sange pur, insa pot fi omorati foarte usor cu o tepusa si nu suporta usturoiul. Cei care au fost nascuti pe jumatate adica unul dintre parinte este om, iar celalat este vampir care suporta lumina soarelui, dar insa au acelasi slabiciuni ca un vampir de rand. Si in fine sunt cei care au fost muscati sau cum li se spune „vampiri din iedera”. Acestia nu suporta usturoiul, crucile, argintul si sunt omorati de lumina soarelui si de tepusi.
- Deci Tao Yong e unul miscat.
- Exact! Dar tine minte regula asta! Cu exceptia celor cu sange pur nici un vampir
nu poate intra neinvitat in casa cuiva.
- Nu pot?
- Nu! De aceea esti in siguranta aici.. atata timp pana ce nu vine unul cu sange pur
dupa tine. Dra Armin nu va trimite unul decat daca esti foarte importanta.
- Dar Nigel nu ma va ataca?
- E varcolac muscat deci el se bazeaza pe instinct cand este luna plina.
- Nu....cei nascuti asa nu sunt dar slabiciunea lor este luna plina si argintul.
- Si cum de m-a atacat.
- Nu isi va aminti nimic dimineata.
- De unde stii atat de multe?
- Am aflat de la o fantoma care statea aici de 2000 de ani...
- Ce sa intamplat cu ea?
- Ei bine..s-a alaturat Mafiei Negre...
- Unde este sediul acestei asazise „Mafie Neagra”?
- E in Taramul Intunecat. Trebuie sa treci printr-un portal pazit de un goblin.
- Un goblin?
- Da...urasc creaturile astea mici si urat mirosituare care sunt obsedate de secrete si comori.
- Sunt chiar atat de rai?
- Nici nu iti dai seama.... sunt lacomi si nu te ajuta decat daca nu le dai ceva ce vor
in schimb. Totusi nu sunt atat de rai ca sfinxii, ma inebunesc cu intrebatrile lor...
- Hmm...as vrea sa cunosc si eu cateva din aceste personaje scoase, parca, dintr-o
- poveste.
- Din cate imi amintesc oamenii au nevoie de cel putin 8 ore pe noapte pentru ca
creerul lor sa functioneze corect.
- Hmm...bine spus.
Acum ca Sara imi reaminti eram moarta de oboseala. Am cascat zgomotos si m-am
bagat in pat. Stiam ca fantomele nu dorm si ca vampirul si varcolacul nu ma vor vana cel putin pana ce nu se lasa intunericul. Am adormit gandindu-ma la familia mea din Nordul indepartat si la Eirikr.
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Lun Iun 22, 2009 5:21 pm

aww...
<33333
imi plaace mult =p~

next next next?
Sus In jos
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 23
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Lun Iun 22, 2009 8:14 pm

-Partea 4: Un vizitator de mult uitat-

A doua zi m-am trezit tarziu in dupamiaza. Mai aveau sa treaca cateva ore, iar intunericul avea sa puna stapanire pe sat. „Iar Tao Yong va veni iarasi...” m-am gandit eu. Pentru o clipa mi-am dorit sa pot vedea in viitor si nu sa vad fantomele, dar am cunoscut o clarvazatoare. „E oribil sa fii ca mine!Tot timpul vad sfarsitul vietii tuturor....”. M-am cutremurat cu acel gand si m-am multumit cu rolul meu de „medium” asa cum mi-a zis ea. Nu ii mai tin minte numele ceva cu Stnistor?Stargo? Dar oricum era moarta de mult si nici nu cred ca fantoma sa mai bantuie pe Pamant.

M-am dat jos din pat si am cautat-o pe Sara care diparuse. Ma durea capul si piciorul pe care cazusem seara trecuta. Am decis sa ies. Dupa ce m-am imbracat am iesit si mi-am privit gradina care avea nevoie de cateva retusuri. Aveam neovoie de usturoi, o cruce, un tarus, argint si ca soarele sa fie de partea mea si sa rasara mai repede. Aveam noroc ca era mijlocul verei si noptile nu erau lungi.

Mi-am baricadat geamurile si usa din spate. Sara nu se arata decat seara impreuna cu cei doi copii fantoma.

- Acestia sunt Kim si Tim!
- Ma bucur sa va cunosc, eu sunt Kethlin.
- De fapt Valdis, explica Sara.
- Nu! Doar Keth.
- Este o placere sa va cunosc, spuse baiatul. Scuzati-o pe sora mea, dar ea a fost atat
de socata incat nu poate sa vorbeasca.
- Atunci cand au murit, a spus Sara si nu lua in seama cum fata tresari, Kim a amutit
de frica.
- Si ce doaresc de la mine? am intrebat.
- Vrem sa mergem in Lumea de Dincolo, spuse baiatul.
- Vre-ti sa plecati?
- Da!
- Desigur.... trebuie sa stiu cum ati fost omorati si de cine.
- Nu pot sa spun de cine....
- Dar mai e inca in viata?
- Da.
- E om?
- Nu.
- E vampir?
- Da.
- E unul care face parte din „Mafia Negra”?
- Da.
- E cumva Tao Yong?
- Nu.
- E altcineva?
- Da.
- E femeie sau barbat?
- ....
- E?
- Nu o sa-ti raspunda, asta am incercat sa fac timp de 6 ani, spuse Sara.
- O sa aflu cine le-a facut una ca asta!
- Te voi ajuta, spuse Sara simplu. Dar mai intai trebuie sa scapi de cei care te
urmaresc.
Am dat afirmativ din cap si am privit soarele care apusese dupa dealuri.
- In cateva ore o sa fie intuneric....sopti baitul.
- Da...iar ei au sa vina.spuse Sara.
- Trebuie sa fac ceva...
- Cred ca o sa vina unul dintre cei nobili...in fata unuia ca ala nu ai nici o sansa.
Intr-un cuvant esti moarta.
- Multumesc Sara, am spus sarcastica.

„De ce ma vor? Ce am facut? De ce eu?” mii de intrebari imi bantuiau gandurile.Afara
era intuneric si mi-am amintit ca trebuia sa ii dau Elizabethei cosul inapoi. Avea sa vina aici.

- Ma intorc repede! Trebuie sa merg la o vecina sa ii duc cosul!am spus eu.
- Sigur..nu ar fi mai bine sa mearga cineva cu tine?
- Ma descurc! Iar soarele abia a apus.
- Bine! Ai grija! spuse Sara nesigura.

Am luat cosul si am mers spre casa Elizabethei. Lumina era stinsa asta insemnand ca
se culcasera. Maine trenuiau sa se trezeasa de vreme deoarece era targ intr-un sat mai mare, la cinci ore de mers pe jos. M-am intros furioasa ca uitasem asemenea lucru. O miscare in dreapta mea ma facu sa tresar. Luna era in nori, iar in jurul meu era intuneric. Luna iesi de dupa nori si am putut vedea la cativa pasi mai departe de mine trei siluiete. Doi barbati si o femeie. Unul dintre barbati era chiar cel de asera, Tao Yong. Feneia avea parul roz si lung prins intr-o coada, ochii rosii si hainele largi si decoltate. Celalalt barbat nu il puteam vedea bine la fata. Acum regretam faptul ca plecasem fara Sara.

- Acum nu mai e nici o fantoma sa te salveze sau vre-un varcolac care sa ne distraga,
spuse Tao Yong.
- Ce vrei de la mine Tao Yong! Nu am facut nimic nimanui din cate imi

Amintesc, am spus intr-o voce care nu trada nici o emotie.
„Asta de unde ai scos-o Valdis?”m-am intrebat.
- Oho. Fetita a devenit dura, spuse Tao Yong.
- Si eu care doarem sa o vad plangand, spuse femeia.
- Sa terminam asta, spuse al treilea intr-o voce ce imi parea cunoscuta.
- Nu stiu ce vreti sa terminati, dar eu stiu ca nu vreau sa vin cu voi.
- Nu trebuie sa vrei, te putem lua si cu forta.
- Nu stiu cum poate un om ca ea sa te doboare, Tao!spuse badjocoritor femeia.
- Era un nenorocit de varcolac si una din fantomele alea, spuse acesta.
- S-au bagat si varcolacii, intreba cel deal treilea.
- Era unul muscat, spuse Tao Yong.
- Urasc varcolacii care nu se pot controla. Nu e de ajuns ca sunt niste javre, dar si ne
ataca cand e luna plina, spuse femeia.
- Nu vorbi asa Selvika, spuse cel deal treilea autoritar.
- Scuze, stapane, spuse aceasta.
- Cine sunte-ti? Am intrebat absenta.
- Oho, uite cine a prins curaj! exclama femeia.
- De ce Valdis,spuse al treilea pe o voce de falsa tristete, sunt ranit. M-ai uitat atat de
repede?
- Nu stiu despre ce vorbesti! am spus disperata.
Ma durea ingrozitor capul si mi-am dorit ca Sara sa fie aici.Cel de-al treilea isi trase
gluga si descoperi o fata alba cu doi ochi rosii si un par auriu bogat.
- Eirikr, am soptit in veche limba a nordului.

Acesta zambi si isi arata coltii albi si stralucitori. Pielea sa alba stralucea in lumina
lunii fiind in contrast cu roba sa neagra. Pentru o clipa am dorit sa sar si sa il imbratisez. Simteam din interiorul meu ca trebuie sa fac acest lucru. Dar in loc de asta am facut un pas inapoi. Vazand asta Eirikr zambi siret. Atunci am stiut ca trebuia sa fug.
Ma durea sa stiu ca Eirikr era vampir si traise in tot acest timp. Imi venea sa urlu la luna ca un lup simtind cum durerea mi se raspandea prin corp ca otrava. Durerea era atat de adanca incat simteam ca nu mai puteam sa respir. Ochii mi s-au impaienjenit de lacrimi si am fugit in padurea din dreapta mea. Nu conta daca aveam sa fiu sfasiata in bucati de un varcolac sau ca aveam sa fiu atacata de un grup de harpii. Doaream sa fiu cat mai departe de cel care o data imi fusese cel mai bun prieten. Ma simteam tradata. Tradata de Sara care nu imi spusese cine erau vampirii. [nu ca ea ar fi stiut] Tradata de Elizabeth ca nu ma asteptase sa ii aduc cosul. Si in ultimul rand tradata de Eirikr care traise in tot acest timp si nu imi spuse de acest lucru. Nu aveam nevoie de ei ma aveam doar pe mine...

Am simtit cum doua maini reci ma prind si nu imi mai dau drumul.
- Da-mi drumul..te rog.
- Nu, sopti vocea rece a lui Eirikr.
- De ce? Nu poti sa ma urmaresti tot timpul.. eu sunt din trecutul tau.
- Nu esti.. tot timpul ai fost in trecutul, prezentul si viitorul meu.
- Ce?am intrebat intorcandu-ma cu fata catre el.
- Ai auzit ce am spus.
- Dar....tu ai fost transformat atunci?

Acesta zambi si spuse pe un ton care imi facea pielea de gaina.
- Eu sunt unul dintre cei nobili.
- Ce? Am spoptit simtind cum durerea se amplifica si ma sfasia din interior.
- Eram vampir atunci cand m-ai intalnit. Eu am tezit parte din tine care te-a facut
nemuritoare.
- Ce vrei sa spui cu asta? Nu inteleg...
- Cu asta vreau sa spun ca tatal tau a fost un vampir nobil, iar mama ta un simplu
om.


Ultima editare efectuata de catre north_will in Mar Iun 23, 2009 12:50 pm, editata de 1 ori
Sus In jos
kittiii.xD
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Berbec Numarul mesajelor : 356
Data de inscriere : 09/06/2009
Varsta : 23

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Mar Iun 23, 2009 11:32 am

deci e genial.
Love
il ador.

"Acesta zambi si spuse pe un ton care imi facea pielea de gaina."
si mie mi s'a facut pielea de gaina cand am citit fraza. :">
Sus In jos
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 23
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Mar Iun 23, 2009 10:05 pm

-Partea 5:A sti nu inseamna a cunoaste-



Durerea pe care o simteam era insuportabila. Atat de multe informatii intr-o singura noapte. Sara nu era aici si l-am privit pe Eirikr o clipa dupa care m-am relaxat in bratele sale punandu-mi capul pe umarul sau. Ceilalti vampiri nu erau in apropriere asa ca am soptit.

- Numele tau este cu adevarat Eirikr?
- Da. Numai ca acum toti ma striga Eirik fara r.
- De ce?
- Ei nu vin din Nord asa ca nu pot sa-mi pronunte bine numele asa ca i-am lasat sa
imi spuna asa. Dar tu poti sa ma strigi asa...

Mi-am inchis ochii si am observat ca durerea disparuse fiind inlocuita de o senzatie
placuta. Ma relaxam in bratele unuia care ar fi dorit oricand sa isi infinga coltii in gatul meu si sa ma sece de sange. Unii m-ar putea crede nebuna.

- Eirikr?am soptit.
- Hmmm....
- Stii cumva cine---dar am foat intrerupata de un tipat.
- Kathlin!!!!Kathlin!!!
- A fost o placere, imi sopti el la ureche si sa indeparta de mine.

Sara iesi din tufisuri cu o experesie de frica si ingrijorare pe fata. Cei doi gemeni erau in spatele sau. Staluceau si stiam ca acum puteau fi vazuti de toti cei din jur. Ceilati doi vampiri aparura si ei din umbre si zambira aratandu-si coltii.

- Esti bine? intraba Sara ingrijorata.
- Da....foarte bine.
- Ce vreti lipitorilor?!striga Sara.
- Cum indraznesti sa ne numesti lipitori! Suflet ratacitor si chinuit!urla Tao Yong.
- Iti arat eu suflet ratacitor si chinuit!
- Sara! Calmeaza-te! am spus incercand sa o impiedic de a sari la lupta.

Nu stiam inca ce efect au vampirii asupra fantomelor.

- Vad ca e cam multa aglomeratie. Eirik imi dai onoare de a sparge gasca? Intreba
femeia.
- Desigur.
- Sa incepem distractia! Ador spiritele.Sunt mai gustoase decat sangele.
- Dar tu esti un...sopti Sara inspaimantata.
- Medium?intreba ea zambind.Mai bine spus „devorator de spirite”.
- Dar am crezut ca doar oamenii pot sa fie asa...
- Nu ti-a spus?intreba Eirikr.
- Ce sa-mi spuna?intreba Sara.
- Valdis...sau cum mai este cunocuta Kathlin este pe jumate vampir.
- Ce?!E adevarat Kathlin?
- Eu....
- Nu spune nimic...acum inteleg de ce au venit dupa tine...
- Te rog!
- Te voi ajuta mediumule! spuse Tim fiind afirmat de sora lui, Kim.
- Eh..tot sunt doi, spuse femeia.

Sara ma privi si am vazut in ochii sai durerea. Stiam ca era speriata si suparata in
acelasi timp. Pentru o clipa am crezut ca va pleca, insa in ochi aparu un alt sentiment: determinare si curiozitate.

- A sti nu inseamna a cunoaste!spuse ea. Am sa descoper de ce te vor si ce poti sa
faci. Nu ai sa scapi de mine pana ce nu aflu tot. O sa fiu de partea ta orice ar fi.Esti unul din oamenii care m-au inteles si te voi rasplati pentru asta. Cat pentru tine „devoratorule de spirite”..nu mi-e frica pentru ca stiu acum ca lupt pentru cineva care imi va ajunge bun prieten.
- Ai gresit amarnic, spuse femeia.
- Nu! Tu ai gresit! O sa vezi ce pot face!
- Atunci o sa cazi ca toti ceilalti dinaintea ta!
- Noi o sa-l luam pe barbat..nu-i asa Kim?intreba Tim.

Fata dadu afirmativ din cap.Fantomele disparura in intuneric impreuna cu vampirii.

- Se pare ca numai noi am ramas!spuse Eirikr.
- Nu imi e frica de tine. Stiu sa ma lupt.
- Sa vedem daca ma poti invinge, imi sopti el le ureche.

Am tresarit si m-am intors. Nu era nimeni.

- Crezi ca ma poti prinde atat de usor? Ochii tai nu sunt inca obisuiti cu viteza mea
si cu intunericul.
Sus In jos
Diva
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Capricorn Numarul mesajelor : 682
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 24
Localizare : ~dark palace~

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Joi Iun 25, 2009 1:54 pm

uh..me loves it..excepatnd faptul ca eu dadusem alta definitie vamprilor nobili si vampirilor "din iedera"...vreau nextu...si cand apare si Ross???

_________________

...~Aishiteru The GazettE~...
...I wanna pe mine cuz i love you!...and because I need you!...and because I feel you right here, with me...

Why does your pain touch me so? Surely It's because I was afraid of repeating history and losing you!...
Sus In jos
http://night-fantasy.forumotion.net
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 23
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Lun Iun 29, 2009 9:31 pm

Ioly eu nu am dat o definitie inca ci Sara i-a spus lui Renee cum sa se pazeasca de ei... cat despre Ross apare abia la sfarsit Embarassed

Partea 6: Cea mai lunga noapte din an



Am privit speriata in jur, iar in acea clipa luna a fost acoperita de nori lasandu-ma in intuneric. Desi la inceput nu am vazut nimic usor am inceput sa definesc ca prin ceata lucrurile din jurul meu. Sus in coroana unui copac l-am vazut pe Eirikr care zambea aratandu-si coltii. Nu am mai stat pe ganduri si am fugit in directia opusa. Ochii mei vedeau din ce in ce mai bine in intuneric pana ce am reusit sa vad ca ziua lucrurile din jurul meu. In fata mea a aparut Eirikr. M-a prins si ma aruncat in unul din copaci. Si-a ridicat mana si una din crengile copacului m-a prins de mijloc.

- Vezi destul de bine... dar viteza ta e inceata....
- De ce nu ma lasi in pace?
- Nu sunt eu cel de care te vei teme... nu sunt eu cel care sunt dupa tine deocamdata...
- Ce vrei sa spui?
- E el...
- Cine e acest el? Aculta... nu stiu ce vrei...
- Te voi transforma in vampir...
- Nu!am spus ingrozita de acest gand.
- Dar esti deja pe jumatate... trebuie doar sa iti trezesc acea jumatate...
- Nici gand! Mai bine mor decat sa devin o creatura nocturna insetata de sange!

Un sunet cristalin sparse tacerea de undeva din spatele lui Eirikr. Cineva radea. Sau mai bine zis ceva.Dintr-un copac sari un barbat nu mai batran decat Eirikr semanad insa perfect cu el.

- Tata...
- Nu iti fa griji Eirikr... seamana perfect cu mama sa, Aude.
- Cine esti si de unde stii care este numele mamei mele.
- Eu sunt Armin.. sunt sigur ca Eirikr ti-a spus despre mine.
- ....
- Eu nu mi-as face griji pentru tine ci mai mult pe sat, spuse Armin.
- Ce vrei sa spui cu asta!am exclamat speriata.

Ei bine... noi nu suntem de cei care trebuie sa te temi inca. Daca vrei raspunsuri trebuie sa-l cauti pe Vladimir.

- Cine este acest Vladimir?
- Afla singura Valdis. Ai rezolvat problemele cu fantomele de ce nu ai putea rezolva
si asta?
- Tata!spuse Eirikr...ce faci? Valdis e un simplu medium! Nici macar nu are puterile
trezite! Cum sa-i faca fata lui Vladimir?
- Vladimir,am soptit.

„Acesta trebuie sa fie cel de care vorbesc. Ma intreb daca e si el vampir.”

- Nu!se rasti Eirikr la mine, uita acest nume, Valdis.
- Eirkr... sa mergem.
- Stati! Unde il gasesc?
- Asta tu trebuie sa afli!

Cu asta luna iesi din nori orbindu-mi vederea. Cand mi-am revenit copacul imi dase
drumul si Eirikr si Armin disparusera. Sara statea langa mine si incerca sa ma ridice.

- Esti bine?
- Da...ce s-a intamplat cu femeia?
- Nu stiu... pur si simplu a disparut...
- Si gemenii?
- Sunt bine... doar ca s-au retras in padure.
- Cu ei trebuie sa vorbesc.
- De ce?
- Pentru ca s-ar putea sa-mi spuna ceea ce vreau sa aud.
- Ce vrei sa faci?
- Doar sa scotocesc ceva prin trecut. Ar trebui sa mergem. Dimineata va trebui sa
vorbesc cu Elizabeth si Nigel.
- Te duci la varcolac?
- Vezi ca stii!
- Nu te pot intelege.
- Nici nu trebuie.
- Si cum vrei sa scoti ceva de la ei? Nici cu clestele nu poti scoate adevarul.
- Am metodele mele.
- Hei... Kathlin, Valdis sau cum te-o fi chemand. Renunta! Nu este
nimic ce ai putea afla mai mult de atat. Nu mai adu la viata povesti de mult uitate.
- Ai ceva sa-mi spui Sara?
- Nu... doar ca nu vreau sa te ranesti. Prin locurile astea oamenii stiu sa isi tina gura
si sa nu rascoleasca trecutul.
- Si eu cred ca asta voi face, am spus mergand spre casa.
- Nu te juca cu focul!
- Asta nu e valabil si celor facuti din foc, nu-i asa?
- Esti imposibila!

Am ras la acest conetariu. Stiam ca eram nebuna, lunatica poate chiar paranoica. Dar
imposibila... poate ca tot ce vedeam in fiecare zi ma facea asa. Nu cred ca multi oameni ar fi intregi la minte daca ar vedea fantome, varcolaci, vampiri si alte lucruri. Dar nu eram normala. Nici macar nu eram om. Dar nu conta asta acum. Stiam ca nu voi aveam niciodata o viata normala cu un sot iubitor si copii care sa imi spuna „Mami!Citeste-mi o poveste!”. Probabil ca acesta era destinul meu. Dar nu mai conta acum.

- Hei! Spuse Sara trezindu-ma din gandire.
- Da?
- Poti macar sa-mi zici care e numele tau adevarat? Ai unul macar?
- Sigur ca am...
- Care e?
- Mai tarziu Sara...
- Haide... spune-mi!

Am zambit si am intrat in casa trantind unsa dupa mine. Am adormit fara sa iau in
seama comentariile Sarei.
Sus In jos
Diva
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Capricorn Numarul mesajelor : 682
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 24
Localizare : ~dark palace~

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Mar Iun 30, 2009 6:08 pm

me loves it Love...la sfarsit??? ma insulti profund..nextu!

_________________

...~Aishiteru The GazettE~...
...I wanna pe mine cuz i love you!...and because I need you!...and because I feel you right here, with me...

Why does your pain touch me so? Surely It's because I was afraid of repeating history and losing you!...
Sus In jos
http://night-fantasy.forumotion.net
north_will
Cool Girl
Cool Girl
avatar

feminin Balanta Numarul mesajelor : 260
Data de inscriere : 11/06/2009
Varsta : 23
Localizare : in panza timpului

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Mier Iul 01, 2009 10:20 pm

scuze dar timpul lui Ross este inainte dar stiu ce voi face... cred ca va aparea in ..nu urmatorul cred ca celalalt ... nu ea personal doar o viziune..o sa vezi.. sper ca o sa-ti placa.. acum nextu'

Parte 7: Urme in trecut

A doua zi am dormit pana la amiaza. Stomacul îmi era gol dar am ignorat asta. Prima mea greșeala din acea zi. Dupa ce m-am îmbrăcat și am încercat sa acopăr cearcănii mari de sub ochi cu niște polen de la crinii din gradina am ieșit din casa. Soarele strălucea pe cer și am pornit spre casa lui Elizabeth. Era în gradina împreună cu soțul sau. Când m-au văzut mi-au zâmbit.
- Putem discuta? am întrebat.
- Desigur.

Am mers în casa unde era răcoare, iar Elizabeth ne-a servit un ceai.
- Nu vreau sa va deranjez dar ați putea sa-mi spune-ți despre cei doi copii care au
fost uciși in pădure?

Cei doi soți s-au privit, iar Nigel a spus.

- Nu știm mai mult decât ceilalți.
- Deci nu știți nimic despre crima.
- Crima? Cine a spus vre-o data ca a fost o crima? Spuse Elizabeth.
- Ce vreți sa spuneți?Ca s-au sinucis?
- Da...
- Elizabeth vorbim de niște copii care nu au mai mult de 10 ani. E imposibil!
Apropo.. luna plina este mai frumoasa în seara aceasta, am spus ridicându-ma
pentru a pleca.

- Stai!striga Elizabeth. L-ai văzut nu? Cealaltă seara!
- Poate.,am răspuns. Deci era Nigel?
- Da... Te rog.. nu le spune celorlalți. Este a treia oara când ne mutam.
- Ce vrei sa spui?
- Valdis... știu despre tine. Ești un medium. Ii cunoști pe Eirik și pe toți ceilalți. Ești
nemuritoare.
- De unde...
- Vezi tu...eu și Nigel te urmărim de mult timp. Suntem de partea elfilor.
- Partea elfilor? Nu înțeleg!
- Stai jos! spuse Nigel.

M-am așezat si i-am privit insistent.

- Vezi tu... în lumea magica este pe cale sa înceapă un război.
- Un război?
- Da... un război care va face victime ... nu numai în lumea magica, dar și in cea a
oamenilor. Nu exista cale de scăpare..este inevitabil. Vampirii doresc sa aibă putere asupra tuturor raselor de pe Pământ și din Lumea Magica. Au reușit sa subjuge rasa oamenilor, a vârcolacilor, a dragonilor și a spiritelor. Totuși de ceva vreme au fost interesați în rasa elfilor și a zânelor. Zanele vor ceda la un moment dat... dar elfii. Ei nu se vor da bătuți. Își vor alia fortele cu alte rase și vor încerca sa ii distrugă pe acești vampiri. Problema este ca de ceva timp nu s-a mai auzit nimic de demoni. O alta rasa puternica. Si cand spun puternica la ei ma refer in toate privintele: vraji, arme, licori, stil de lupta, control al mintii... tot.
- Dar stiti pe cineva cu numele de Vladimir?
- Vladimir? Unde ai auzit numele asta Valdis? tipa Elizabeth.
- Nu stiu.. Armin l-a spus. Mi-a spus ca daca vreau sa aflu raspunsurile l-a intrebarile mele va trebui sa ajung la el.
- Ei bine... sa nu mai pronunti numele asa niciodata!
- De ce?
- El este un demon. De fapt cel care ii conduce.
- De ce va temeti atat de tare de demoni? Adica nu exista ingeri care sa ii opreasca?
- Ingeri? Nu ma face sa rad. Nu intervin decat daca este ceva forte grav. Si cand ma
refer la ceva grav pentru ei este distrugerea amandurori lumi. Un simplu razboi nu ii va aduce pentru ai opri. Problema este ca demonii sunt singurii care pot poseda.
- Deci de demoni nu s-a mai auzit?
- Nu... cel putin de 1000 de ani. De la ultimul cataclism.
- „Ultimul Cataclism”?
- Da... razboiul de 100 de ani. Aproape tote rasele erau pe disparitie..inafara de ei.
A fost semnata pacea de 1000 de ani cu elfii si vampirii. Exista si un consiliu. Consiliul mistic. Cate un reprezentant din cele trei rase se intalnesc.
- Si cine face parte din acest consiliu?
- Nu stiu.
- Din toate rasele..exista vre-o una care poate sa te faca muritor din nou?
- Da demonii sunt singurii, de ce?intreba Nigel.
- Oh, nu!exclama Elizabeth. Nu vei face asta?
- Ce sa fac? Nu am spus nimic.
- Dar o gandesti!
- Si cum de stii tu asta... nu-mi spune... citesti gandurile.. un telepat!
- Eu sunt aceea. Dar nu o sa te las sa te duci la nici un demon si sa faci vre-un pact
prostesc cu el!Asculta Valdis... demonii nu sunt creaturi cu care sa faci pacturi. Ei te mint si iti iau tot. Nu sunt de incredere!
- Bine... nu o sa fac asta! Oricum trebuia sa plec..
- Sa pleci? Unde?
- In alta tara.
- Valdis...ti-am spus: Nu te duci dupa el!
- Asculta-ma, Elizabeth! Poate fi singura mea șansa în a ma aduce la normal.
- Nu! Tu nu ești normala! Nu vei fi niciodată normala! Si asta doar din cauza
sângelui de vampir blestemat pe care îl ai în tine!
- Ce?am întrebat buimăcita.
- Nu meriți ce ți s-a dat! Nici nu știu ce vede Eirik în tine.
- Elizabeth?am întrebat rănita de vorbele sale.
- Nici nu meriți sa trăiești atât de mult timp! Acum ar fi trebuit sa fii praf și pulbere! Sa nu fi ramas nimic din corpul tau. Sa fi murit de mult.
- Nu știu despre ce vorbești! Nu a fost alegerea mea sa devin nemuritoare!
- Nu.... nu alegerea ta. Ci a lui Eirik! Nu vezi.. te-a controlat. Pur și simplu nu i-a
pasat dacă vrei sa trăiești pentru totdeauna. Dar asa sunt vampirii... nu țin cont de nimic oricât de nobili ar fi.
- Ce vrei sa spui?
- Draga, calmează-te!striga Nigel.
- Nu! Trebuie sa știe adevărul!
- Ce sa știu?
- Vezi tu, Valdis, vampirii sunt un fel de suflete pierdute ce stau în corpuri care nu
îmbătrânesc. Cei mai rai sunt vampirii din „iedera”. Sunt vampirii în care e cel mai
indicat să nu ai încredere. Li se spune aşa pentru că au tot felul de vicleșuguri când vor să facă ceva. Când îţi promit ceva de bine, ei fac exact pe dos. Sunt nişte canalii, nişte suflete pângărite ce nu îşi pot găsi liniştea în nici un fel.
- Unde vrei sa ajungi cu asta?am intrebat atenta.
- Aici. Nu esti mai presus ca ei: un suflet pierdut prins intr-un corp care nu
imbatraneste.
Sus In jos
Diva
Moderator global
Moderator global
avatar

feminin Capricorn Numarul mesajelor : 682
Data de inscriere : 25/04/2009
Varsta : 24
Localizare : ~dark palace~

MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   Joi Iul 02, 2009 9:41 pm

omg..a fost sadic:))...si cer drepturi de autor pentru faza cu vampirii din iedera! :-w

_________________

...~Aishiteru The GazettE~...
...I wanna pe mine cuz i love you!...and because I need you!...and because I feel you right here, with me...

Why does your pain touch me so? Surely It's because I was afraid of repeating history and losing you!...
Sus In jos
http://night-fantasy.forumotion.net
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Memorii reflectate in diamant   

Sus In jos
 
Memorii reflectate in diamant
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Greeny Mind :: DIVERSE :: Creation Zone :: FanFics-
Mergi direct la: